-Unul dintre documentarele și, până la urmă, chiar dintre filmele românești ale anului se anunță ”Țara moartă” a lui Radu Jude. Despre acest film, a scris Eliza Niță pe Movienews.ro: ”Documentarul „Țara Moartă/The Dead Nation” al lui Radu Jude încearcă să recreeze o imagine fragmentată a României interbelice, cât și din timpul Războiului, aducând laolaltă o arhivă extinsă de fotografii marca Splendid ce-i aparțin lui Costică Acsinte, împreună cu citirea unor bucăți din jurnalul doctorului evreu Emil Dorian. După ce i-au fost încoronate eforturile ce stau în spatele Aferim! cu un Urs de Argint la Berlinale și după l-a plimbat pe Lucian Teodor Rus într-un cărucior improvizat prin centrul vechi la Constanței (mai-mai că începuseră să-l strige localnicii „șau”) în timpul filmărilor de la „Inimi Cicatrizate”, Jude revine cu al șaselea lungmetraj al său, un documentar ce scoate la suprafață atât cât printr-un audio, cât și printr-un vizual deosebit de simplu în schemă, toate ororile din timpul Holocaustului în spațiul carpato-danubian-pontic.”
-S-a lansat în această săptămână The Hitman’s Bodyguard (despre care a scris și Andra pe Filme-cărți.ro, vezi linkul mai jos). O recenzie pe scurt (și laudativă) am găsit pe blogul CeFilmeVad, semnată de Oana: ”O să aveți ocazia să o vedeți și pe Salma Hayek într-un rol savuros și interpretat cu haz, arătând că talentul nu ține de vârstă. Deși actrița a trecut de prima tinerețe, arată în continuare superb și dă un farmec aparte peliculei. Nu o să aveți timp să vă plictisiți, pe alocuri sunt momente în care am râs din plin. O să mai aveți parte și de multe răsturnări de situație, de multe împușcături, de personaje negative care își primesc răsplata bine meritată, de replici istețe, precum și de puțin romantism.”
-Aron Biro continuă să povestească, într-o serie de articole, filmele văzute la TIFF anul acesta. E rândul filmelor ”contra plictiselii”, filmelor ”mai răsărite”. Printre ele, Parents: ”Un fantasy danez sentimentalist si moralist, despre un cuplu de pensionari care se trezesc peste noapte intineritzi in mod magic. Inflacaratzi de entuziasmul intineririi, decid chiar sa se mute inapoi in garsoniera in care si-au petrecut studentzia si sunt cuprinsi de narcisism la adresa corpurilor de a caror splendoare tinereasca uitasera. Ceea ce pare sa fie o a doua shansa la viatza, sex si o relatzie de lunga durata incepe insa sa se transforme intr-un risc major, gagica propunandu-si sa profite mai mult de tineretzea redescoperita, in detrimentul sotzului. E aici un fel de Twilight Zone combinat cu speculatzii despre gerontofobie si despre natura romantismului ce tzine cuplurile laolalta. Am mai vazut multe comedii americane pe subiectul intineririi magice, dar filmul asta abordeaza problema cu subtilitate eleganta si cu gravitate de basm moralist, partea de comedie fiind aproape absenta.”
–Încă nu am ajuns până acum la Divan Film Festival, dar povestea lui Andrei Crăciun de pe ZiarulMetropolis.ro mă face să mă gândesc din ce în ce mai serios la o excursie în anii viitori: ”O serie de scurtmetraje balcanice (dintre care și unul al regizorului român Tudor Botezatu), care anunță alte și alte valuri în cinema-ul european (am remarcat un filmuleț din Macedonia, care expunea așteptarea unei vizite a Mareșalului Tito într-o locantă). Seratele culinare în care poetul cu mâna lui flamba un porc stropit din belșug cu alcool… Atmosfera a fost relaxată, s-a stat sub cerul liber și s-a visat departe, s-a făcut plajă la Dunăre. O dată, în preludiul unui dezmăț culinar, poetul, nemulțumit de cum decurgea înfăptuirea unei paella, a strecurat în rețeta artistului culinar spaniol un cârnăcior de-al nostru, pentru gust.”
-Pe IstoriaFilmului.ro, Adam Csiger realizează un portret al ”celui mai interzis polonez”, regizorul Andrzej Zulawski: ”Următoarea peliculă a lui Żuławski, Possession, a devenit apogeul carierei sale, întrecându-l și pe Diabel. Această peliculă este de asemenea una fără compromisuri, un film de autor aparte și nici aceasta nu a fost apreciată de cenzori: în SUA au tăiat 45 de minute din ea. La fel ca filmul Diabel, și această peliculă este povestea metaforică a unui fel de posesie demonică: cei doi protagoniști se transformă total, prima dată femeia, apoi bărbatul. Filmul este povestea unui cuplu cu copil mic: femeia devine distantă și începe să se comporte din ce în ce mai capricios și isteric. Bărbatul nu greșește când suspectează că femeia are un amant, dar nu știe că adversarul său nu este om ci o creatură ce s-ar potrivi și într-ul film SF de groază. Soțul nu prea suportă comportamentul soției, ceea ce este de înțeles, dar în acest caz femeia devine ucigaș în serie: îi ucide pe bărbații care o ajung din urmă și îi dă amantului ei în creștere.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”HHhH – The Man with the Iron Heart” (2017)
–”L’amant double” (2017)
–”Edge of Tomorrow” (2014)
–”Neruda” (2016)
–”Hitman’s Bodyguard” (2017)
