Prin blogosfera cinefilă (17 – 23 iulie 2017)

-Dan Becerescu ne recomandă pe blogul său un nou film interesant, El rei borni: ”El rei borni cauta sa scape de aerul claustrofobic al intalnirilor dintre cele patru personaje intre cei patru pereti ai unui apartament si de monologurile excesiv de lungi. Si in mare parte reuseste. Pacatuieste doar la final cand, asumandu-si 100% originea sa teatrala, se duce intr-o zona in care personajele vorbesc direct cu spectatorul. Ce-i mai enervant e ca acolo filmul aluneca si intr-o cerseala – isi cerseste pur si simplu sensul de la privitor.”

-Dunkirk pare a fi senzația săptămânii și poate chiar a anului. Iată ce spun colegii din blogosferă (linkul articolului noastru, mai jos): Cosmin scrie pe blogul CeFilmeVad: ”Personal, mi se pare devreme pentru o discutie despre Oscar cu atatea aparitii ce urmeaza pe ecrane in urmatoarele luni, insa trebuie sa recunosc meritele si sa spun ca cel putin de data asta „filmul lui Nolan” este o reusita, inca o dovada ca este un regizor variat, venind acum cu o drama de razboi, intr-adevar unul dintre cele mai bune filme ale anului de pana acum.”

-Ionuț Mareș, unul dintre criticii mei de film preferați, concluzionează pe ZiarulMetropolis.ro: ”Prin imagine, coloana sonoră şi montaj, Nolan construieşte un spaţiu cinematografic aparte, plasat la intersecţia între o reconstituire naturalistă şi o (discutabilă) estetizare a violenţei. Un vertij de senzaţii, din care cele mai puternice sunt teroarea şi spaima omniprezentă de moarte. Merituous prin evitarea aproape totală a psihologizării şi prin concentrarea cvasi-exclusă pe acţiune, „Dunkirk” pierde totuşi uşor din altitudine prin cele câteva secvenţe de dialog, surprinzător de convenţionale şi puţin credibile, şi, înspre final, prin tratarea simplistă a dilemei dacă, în fond, militarii salvaţi au fost nişte eroi sau nişte laşi.”

-Cinemil își intitulează articolul ”De ce Dunkirk este un film fabulos” și scrie, printre altele: ”Sunt bune filmele 3D, efectele ne impresioneaza, insa de multe ori au un mare defect: nu sunt realiste. Simti ca ceea ce vezi in fata ta este fictiune pura, este un efect produs pe calculator, nu ceva ce ai putea vedea in fata ta. Aici, ideea de IMAX 2D se potriveste perfect in peisaj. Este exact ce ar trebui sa fie pentru ca filmul sa fie, in acelasi timp, foarte bun vizual, dar si realist. Iar realismul este accentuat de faptul ca Nolan nu a exagerat nimic. Principalul sau obiectiv a fost sa faca un film realist, lucru pe care-l reuseste cu brio.”

(Jovi)

–Anca Muresan de la liternet.ro scrie despre ‘Dunkirk’ al lui Christopher Nolan: ‘Este filmat într-o manieră complet revoluţionară: s-a folosit tehnologia digitală IMAX şi film de 65 mm, ceea ce dă o adâncime incredibilă imaginii, aproape de perfecţiunea pe care până acum au mai atins-o doar două filme în ultimii ani, The Master (2012, r. Paul Thomas Anderson) şi The Hateful Eight (2015, r. Quentin Tarantino), care au utilizat aceeaşi tehnologie. Fără să fie necesari ochelarii 3D (pe care, fie vorba între noi, nu-i prea suport), spectatorul se contopeşte cu ecranul. Ba chiar se lichefiază cumva în el. Mi-ar plăcea să văd un documentar despre felul în care s-a făcut efectiv acest film. E atâta frumuseţe, claritate şi culoare în imaginea din Dunkirk că doare. Cadrul are atâta deschidere că m-a dus cu gândul la pozele făcute pe modulul „panoramă” pe care poţi glisa în diferite direcţii ca să vezi şi ce nu se vede. Pare că ţi-ai ales cel mai bun punct de perspectivă în faţa unui tablou, iar ochiul distinge până hăt departe o infinitate de detalii. Cameramanii au filmat la nivelul apei, în cockpit şi pe aripile avioanelor de luptă au fost de asemenea instalate camere. Există o scenă în care apar peste 65 de ambarcaţiuni plutind pe mare, cele mai multe prezente vreodată într-un film. Plus că n-am văzut până acum nici un regizor care să ştie să redea pe ecran efectul de mulţime. Nu mulţime matematică, ci atâta amar de oameni la un loc. Nu pot să nu mă întreb câţi figuranţi a folosit Nolan în filmul ăsta şi mai cu seamă cum a reuşit să îi facă să se mişte aşa cum se mişcă. Altă curiozitate ar fi cât combustibil s-a folosit la scena în care marea este pur şi simplu incendiată de la carburantul unui avion doborât care se prăbuşeşte în apă. Efectul vizual este amplificat de oamenii care se află în apă în acel moment şi despre care nu ştii să spui dacă se îneacă sau ard de vii.’

-Iata si opinia Angelei de la CineAmator: ‘Un film dinamic, sobru deopotriva, cand concentrat sa arate haosul unui plan, cand reusita altuia. Dunkirk este cu siguranta o mostra a ceea ce inseamna filmele de arta, care tind catre capodopera. Poate ca entuziasmul este mai mare decat ar trebui, dar nu ii poti nega suspansul creionat. Nu cauta un film obisnuit de razboi – Nolan nu a facut niciodata ceva tipic.’

-Emil Calinescu nu economiseste nici el superlativele in legatura cu ‘Dunkirk’: ‘Nu are replici puerile precum multe filme cu Super-Eroi (comparatia nu e absurda, daca ne gandim la Nolan, regizorul, scenaristul si producatorul, el are la activ si asemenea filme), are fix replicile pe care le-ai putea auzi in situatia respectiva. Nu replici memorabile. Ori, daca-mi permiteti un joc de cuvinte, replicile sunt memorabil de putine. Ceea ce face filmul cu atat mai bun.’

-Despre ‘Valerian’, opinia lui Emil este cu totul alta:  ‘Intai si intai, Valerian si Orasul celor o mie de planete este un film comercial. Oricat de bun ar fi si oricat de profunde s-ar dori unele replici ale personajelor, o ecranizare, fie ea si adaptare, a unor benzi desenate este una comerciala. Din acest motiv, un film comercial de peste 2 ore este, din start, o premisa gresita. Acum, ca la acest film, strict la acesta, durata nu se resimte atat de mult precum la altele, momentele moarte fiind putine, este alta discutie. Daca, insa, ar fi avut cu jumatate de ora mai putin ar fi rezultat un film MULT mai dinamic si mai alert. Credeti-ma pe cuvant, ar fi fost de zece ori mai bun. Si, poate, personajele n-ar fi avut timp de cereri in casatorie cand le trece glontul pe la ureche, deci filmul ar fi fost si verosimil. Deh, ce sa-i faci, daca le dai timp prea mult, personajelor le arde de filosofie in loc sa se concentreze pe razboi.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Dunkirk” (2017)

-”Aloys” (2016)

–”Black Butterfly” (2017)

–”Valerian and the City of a Thousand Planets” (2017)