-Radu-Ilarion Munteanu (rim) scrie pe blogul sau despre lansarea unei carti de cinema ‘Amintiri din epoca ecranului de argint’ scrisa de Ioan Pavel Azap si Doru Pop si publicata de Editura UCIN: ‘… ideea generală ar fi ineficienţa educaţiei comuniste programatice prin film. Dar şi inconsistenţa unei rezistenţe reale. Câţiva repondenţi observă, pe bună dreptate, că românii n-au avut un scriitor precum Václav Havel, nici un cineast precum Andrzej Wajda. Constatarea e adevărată, dar banală. Sigur, când răspunzi unui chestionar nu dezvolţi prea mult. Această realitate, nonexistenţa în România unor personaje de anvergura celor două, merită o analiză în sine. Care excede larg aria unei cronichete la urma urmei de întâmpinare. Oricum această lipsă e un simptom definitoriu pentru intelectualitatea română (şi nu doar aceasta). Dar nimeni n- observat o altă lipsă la fel de esenţială. Românii n-au avut nici un dr. Goebbels. Mihnea Gheorghiu (implicat marginal şi în film şi indirect prin fiica Dsale) a fost ideolog, nu propagandist. Şi unul ex cathedra, un intelectual de cabinet, nu de tribună. Popescu-Dumnezeu la fel. Bref, funcţia socială educativ-propagandistică a cinematografiei, concepută de puterea mai degrabă de partid decât comunistă a fost exercitată aproape în dorul lelii. Iar rezistenţa naturală la exercitarea acestei funcţii esenţiale pentru un regim totalitar a fost pe măsură. Aceste concluzii nu rezultă direct din ancheta lui Azap, dar sunt la îndemâna cititorului aplecat spre generalizări, spre decantări. Deschiderea implicită a posibilităţii acestor concluzii foarte româneşti e una din dimensiunile fericite ale anchetei. Iar o anchetă nu e altceva decât un instrument empiric de cercetare sociologică. Din păcate, dacă cumva există vreo lucrare filmologică de sociologia filmului românesc (omologă cărţii de debut a lui Dan Lungu pentru literatură, vezi editura LiterNet.ro), la nivel de sinteză, eu n-o cunosc. Iar dacă nu, ar trebui să fie scrisă.’
-Am descoperit in aceasta saptamana un nou blog numit ‘Inoza’ care se ocupa (si) de filme. Iata un articol care are ca tema ‘7 filme relativ necunoscute, grupate în jurul ideii de oameni ”defecți”. Primul pe lista este ‘Mary si Max’, filmul de animatie al australianului Adam Elliot realizat in 2009: ‘Este, cu siguranță, una dintre cele mai bune animații pe care le-am văzut vreodată și, totodată, unul dintre cele mai sfâșietoare filme. De fapt, dacă cineva mi-ar fi zis că o să plâng cu două șiruri de lacrimi la finalul unei animații din lut, n-aș fi crezut. Dar am făcut-o și 10 ani mai târziu încă n-am uitat această bijuterie de film.’
-Emil Calinescu a vazut in aceasta saptamana ‘Happy Day Death 2U’: ‘La doar 2 ani de la primul film, o Zi a Cartitei un pic mai adolescentina, dar ceva mai sangeroasa, Zi de nastere mortala 2 – Happy Death Day 2U vine cu un upgrade tridimensional. Nu, filmul nu este 3D, ci upgrade-ul este facut din 3 perspective. Trei upgrade-uri intr-un singur film. Primul upgrade: filmul devine un SF in toata regula. De aceasta data, bucla temporala este generata de masinaria inventata de un coleg asiatic de-al lui Tree. Initial, Ryan, asiaticul, este cel intrat in bula temporala, in ciclul din care nu mai poate iesi, ulterior, ca prin magie (ma rog, vedeti voi in film cum), in aceasta bucla (re)intra Tree. De fapt, reintra in bucla temporala initiala, cea din primul film.’
-Adriana Gionea de la PostModern a vazut ‘Girl’ al lui Lukas Dhont: ‘Datorită camerei de filmat care se apropie empatic şi tandru de Lara, Girl degajă mai degrabă frumuseţe vizuală decât un dramatism apăsător. Frumuseţea este acaparantă, dar nu artificial- spectaculoasă în stilul glam hollywoodian, şi prezentă chiar şi în scenele în care personajul central te va cutremura prin reacţiile avute când îşi dă seama cât de mult are de luptat cu propriul corp, tocmai pentru a putea fi cine vrea să fie în relaţiile cu fetele de la şcoala de balet şi cu băiatul care îi vede feminitatea irezistibilă, dar care nu îi cunoaşte adevărata identitate.’
-Cristian Caloian de la liternet scrie despre ‘Mary Queen of Scots’, filmul de debut al lui Josie Rourke: ‘Este clar … că Mary Queen of Scots nu acordă mare atenţie adevărului istoric. Miza filmului rezidă altundeva: în povestea despre tinereţe şi impetuozitate, sexualitate şi politică a unei regine de două ori văduvă, întruchipată de o Saoirse Ronan mult mai proaspătă şi inventivă decât ce îi oferă propriu-zisscenariul.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Wrong Move” (1975)
–”Vice” (2018)
–”Like Father, Like Son” (2013)
–”Boening” (2018)
–”Shoplifters” (2018)
