La strada (1954)
Regia: Federico Fellini
Distribuția: Anthony Quinn, Giulietta Masina, Richard Basehart, Aldo Silvani, Marcella Rovena
‘La strada’, realizat în 1954, este considerat prima capodoperă a lui Fellini. Sunt de fapt multe ‘premiere’ adunate în acest film. A câștigat primul premiu Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Este primul ‘road movie’ de mare calitate din cinematografia europeană. I-a prilejuit Giulettei Masina primul dintr-o serie de roluri ‘chaplinesti’ care aveau să-i marcheze întreaga carieră. În fapt, toate marile teme ale cinematografiei lui Fellini precum și o mare parte din motivele sale vizuale sunt prezente în ‘La Strada’. Se poate spune că ‘La Strada’ este filmul pilot al unei serii de capodopere.
Prima scenă a filmului aparține încă genului neo-realist, din care s-a desprins Fellini. Suntem undeva, într-un sat sărac și prăfuit din Italia de după cel de-al doilea război mondial. Un grup de copii se întorc de la câmp, și dintre ei se desprinde silueta Gelsominei, o tânără joasă de statura, cu o figură de neconfundat. Din momentul în care apare ea pe ecran începe magia. Gelsomina este vândută de mama sa lui Zampanò, un artist ambulant care își căștigă traiul colindând Italia cu căruța sa trasă de o motoretă și prezentând un număr de circ în care rupe lanțuri groase cu forța mușchilor de la piept. Gelsomina va deveni un fel de asistentă și parteneră în spectacole.
Este un personaj pozitiv care ia viața așa cum se întâmplă, se bucură de ceea ce i se oferă. Inocența se combină cu dorința de a trai, de a cunoaște lumea, de a se integra în universul circului. Relația de dependență dintre Zampanò și Gelsomina se dezvoltă spre o afecțiune pe care bărbatul nu este capabil să o recunoască sau să o exprime. Apariția Nebunului, personaj secundar, însă cheie în dezvoltarea acțiunii, va zdruncina lumea celor doi. Clovnul acrobat are și el sentimentele sale pentru Gelsomina, dar înțelegând legătura dintre cei doi, decide să se retragă. Reîntâlnirea întâmplătoare vă avea consecințe fatale.
Fiecare moment al prezenței pe ecran a Giuliettei Masina este o delectare. Gelsomina este poate personajul feminin cel mai frumos, mai complex, mai patetic care descinde din personajele clasice ale filmului mut, care erau în exclusivitate bărbați. Anthony Quinn joacă aici într-un rol al cărui tipologie avea să revină în multe dintre filmele sale – cea a bărbatului singuratic, călit în luptele cu viața, scump la vorbă și din această cauză găsind greu modalitățile de a-și exprima sentimentele pentru cei din jur, inclusiv sau mai ales față de femei. Richard Basehart, un actor despre care se poate spune că nu a avut o carieră pe măsura talentului sau, intră perfect în rolul Nebunului. Muzica lui Nino Rota însoțește sonor expresivitatea vizuală a cadrelor aparatului de filmat mânuit de Otello Martelli. ‘La strada’ este unul dintre acele filme fără vârstă. Vizionarea sau re-vizionarea sa este oricând o experiență fabuloasă.
Nota: 10/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://theshedd.org/divp/series.aspx?series=4068&event=5431)
