The Invisible Man (1933) – Omul invizibil
Regia: James Whale
Distribuția: Claude Rains, Gloria Stuart, William Harrigan
Nu știu câte adaptări pentru marile și micile ecrane exista ale romanului ‘The Invisible Man’ al lui H.G. Wells. IMDB listează 60, dar include in lista aceasta și ‘produse derivate’ adică filme cu eroi invizibili (sau eroine invizibile!) care nu sunt în niciun fel legate de romanul lui Wells exceptând ideea inițială. Aș ghici că romanul însuși a generat vreo 20 de adaptări. Versiunea din 1933 este concepută și regizata de James Whale și este ea însăși o adaptare liberă și probabil primul film inspirat de roman. Regizorul britanic stabilit la Hollywood este el însuși o figura foarte interesantă în istoria cinematografiei. A fost actor, pictor și regizor de film și toate filmele de lung metraj regizate de el au fost realizate intre 1930 și 1941. Scurtimea carierei sale este probabil datorată și faptului că a fost unul dintre primii cineaști gay la Hollywood care nu și-a ascuns orientarea sexuală, dar și câtorva eșecuri comerciale care au urmat primelor filme de succes, precum și faptului că a făcut câteva investiții financiare inspirate care i-au asigurat averea și l-au eliberat de constrângerea de a lucra pentru a avea din ce trăi. Cei 11 ani de activitate au fost suficienți pentru a regiza câteva filme memorabile, intre care patru au rămas în istoria genului horror. ‘Frankenstein’ era unul dintre ele și descoperirea și lansarea carierei lui Boris Karloff i se datorează. ‘The Invisible Man’ este al doilea film care i-a întărit popularitatea în epocă și i-a creat faima atunci și în eternitate.
Scenariul filmului adaptează destul de liber romanul din 1897 al lui Wells, schimbând unele personaje și adăugând o intrigă romantică. Influența cea mai puternică este însă cea a expresionismului cinematografic german și a filmelor horror inspirate de acesta (unele dintre ele fiind regizate tot de Whale). Hanul în care se adăpostește doctorul Griffin și satul cu locuitorii săi sunt nu doar fundal ci și personaj important în poveste. Psihologia mulțimii isterizate de crimele care încep să se succeadă și de fenomenele pe care nu și le pot explica este redată în mod expresiv și combinată cu o doză de umor macabru (mai ales în scenele în care apar polițiștii) care dau o senzație de modernitate filmului. Trucajele sunt destul de bine realizate, iar mobilitatea aparatului de filmat dă filmului un aspect de dinamism care poate concura cu filmele horror moderne.
Rolul principal a fost interpretat de Claude Rains, actor excepțional, rămas în istoria filmului prin câteva roluri secundare foarte consistente (în ‘Casablanca’, ‘Notorius’ sau ‘Robin Hood’). Aici el intepreteaza rolul principal, răspunzând ca actor unei provocări care nu este ușoară – a da personalitate personajului în condițiile în care fizionomia sa este … invizibilă. Reușește foarte bine, în opinia mea. Această primă versiune a lui ‘The Invisible Man’ este bine scrisă și interesant filmată, și chiar dacă unele detalii, dialoguri sau situații au îmbătrânit mai tare, rămâne un film interesant de vizionat și astăzi și un reper de calitate pentru ecranizările și adaptările care au urmat și vor mai urma ale romanului.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
