Pompeii (2014)

Pompeii (2014)

Regia: Paul W.S. Anderson
Distribuția: Kit Harington, Emily Browning, Kiefer Sutherland, Carrie-Anne Moss, Jared Harris, Adewale Akinnuoye-Agbaje

Fie că vorbim de Sărutul sculptorului francez Auguste Rodin, de statuia din Roma cu Psyche și Eros îmbrățișându-se si sărutându-se, de Sărutul lui Gustav Klimt, de Sărutul aparținând celui care avea sa fie denumit “părintele” sculpturii moderne, Constantin Brâncuși, sau de celebra fotografie făcută de Alfred Eisenstaedt cu marinarul (Carl Muscarello) sărutând cu foc o soră medicală (Edith Shain) în Times Square din New York în ziua victoriei asupra Japoniei din 1945, sărutul a fost și rămâne simbolul iubirii – împlinite sau nu, unirea dintre două suflete, dintre viață și moarte. În mitologia romană se credea că un suflet ar putea fi reîncarnat prin sărut, așă că o continuare a filmului nu ne-ar mira, în ciuda condițiilor vitrege din finalul peliculei.

Anul 79 d.Hr. reprezintă apusul unei civilizații aflată în plină ascensiune ce exista încă din secolul 8 î.Hr., devenită în 80 î.Hr. colonie romană sub numele de Colonia Cornelia Venera Pompei. Din păcate, forța zeilor nu poate fi oprită nici de însăși Roma, care încearcă să-și facă simțită groaznica-i prezență prin persoana lui Corvus (Kiefer Sutherland), un senator fără scrupule, pornit în căutarea celei pentru care făcuse o pasiune egală cu nebunia. Milo (Kit Harington), ultimul celtic din neamul său, își exprimă ura ce zace în el prin uciderea altor gladiatori și pare să nu aibă niciun sens în acțiunile sale până în momentul în care reîntâlnește persoanele ce i-au masacrat poporul, dar și pe frumoasa Cassia (Emily Browning) cu care pare să înceapă un joc periculos de salvări reciproce. În momentul în care sălbăticia romanilor ajunge la extrem, iar viața gladiatorilor nu mai are niciun preț, zeii sunt cei care intervin pentru a pune capăt nenorocirilor. Din păcate, pronia își face simțită prezența printr-un Vezuviu trezit la viață de lipsa de moralitate a locuitorilor orașului Pompei. Ce urmează reprezintă o fugă disperată pentru salvare, rezultatul fiind o apocalipsă din care nici cei drepți nu au scăpare.

Regizorul își face simțită prezența prin imaginile de o frumusețe izbitoare, precum și prin filmarea anumitor scene din unghiuri înalte, imaginile transmițând în aceste cazuri o stare de angoasă, de necunoscut și mister. O altă marcă a stilului său este liniștea aparent salvatoare de dinaintea furtunii: atunci când punctul culminant pare să fi trecut și liniștea se instaurează peste tot, un nou val de răbufniri, mult mai puternice și mai precise au loc. Paul W.S. Anderson, confundat adeseori cu Paul Thomas Anderson (There Will Be Blood 2007), sau cu Wes Anderson (Moonrise Kingdom 2012) și cunoscut în principal pentru adaptarea jocurilor video (Resident Evil 2002), este un om al acțiunii și al vizualului, cu acest ultim film reușind să aducă istoria la un alt nivel, oferind publicului un spectacol vizual egal cu măreția de care se bucura acest oraș atunci și acum, în zilele noastre, când ruinile vechiului oraș au fost descoperite și transformate într-un loc turistic.    

Pelicula reușește să creeze personaje puternice, eroi de neînfrânt, dar care nu devin fantastici cum se întâmplă de cele mai multe ori în genul acesta de filme, și care își găsesc moartea împreună cu protagoniștii negativi și lipsiți de moralitate. Într-o lume a haosului, cei buni și cei răi, eroii și simplii locuitori ai Pompeiului, romanii și gladiatorii, au parte de aceeași suferință căci o renaștere și reconstruire a lumii cere sacrificiul suprem. Acesta este de fapt elementul care salvează filmul în final, eliminând riscul ca previzibilul să smulgă din laurii câștigați pentru recreerea unei lumi ce s-a aflat sub cenușă și întuneric mai bine de un mileniu. Iar sărutul rămâne dovada destinelor tragice a celor ce nu au reușit să-și împlinească iubirea în lumea aceasta.

Notă: 8/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=P1h9yHNpvPg’]