„Pentru mine tu ești Ceaușescu” (2021)
Regizor: Sebastian Mihăilescu
Imaginați-vă preț de o clipă că sunteți un adolescent modern, preocupat de Bacalaureat și prieteni, zgomotos, alert, gata să descoperiți lumea. Apoi apare un regizor care vă invită într-un soi de experiment cinematografic care presupune să „înviați” tinerețea unui dictator care a condus cu mănuși de oțel țara în care v-ați născut. Între voi e o prăpastie de câteva decenii și niște salturi de mentalitate care face lucrurile să pară voit forțat. Ce poate ieși din asta?
Un astfel de experiment este documentarul „Pentru mine tu ești Ceaușescu”, în regia lui Sebastian Mihăilescu, un debut în lungmetraj pe care, se pare, critica l-a așteptat cu mult interes, mai ales pentru că regizorul are la activ un succes cu scurtmetrajul Apartament interbelic, în zonă superbă, ultra-centrală (2016).
„Pentru mine tu ești Ceaușescu” este un documentar experimental în care actori neprofesioniști, în speță adolescenți și tineri din medii diverse, inclusiv defavorizate, cu viziuni despre credință și viitor diametral opuse, sunt puși să joace scenariul tinereții lui Ceaușescu.
Întreg produsul cinematografic prezintă o reflecție alb-negru a tinerilor care testează rolurile, declamă, dezbat și discută impresiile pe marginea unor subiecte legate sau rezultate din ceea ce ne-a lăsat trecutul și ne va aduce viitorul. Deși inițial credeam că voi avea parte de o reprezentație dramatică a perioadei în care Ceaușescu s-a format ca viitor lider politic comunist, într-un final s-a dovedit a fi o meditație notabilă asupra a ceea ce-și doresc tinerii într-o societate de tranziție.
În realitate, cred că intenția regizorului a fost să ne demonstreze calibrajul existent în mentalitatea tinerilor de după revoluție, cei care nu au fost cumva pângăriți de microbul ideologic. Este inedit să vezi interacțiunea regizorului cu actorii aleși, în faza de audiție, incluziunea acestora de-a lungul examinării documentelor care formează de facto baza ideatică a filmului. Curios e și faptul că actorii aleși par treptat să înțeleagă dimensiunea istorică, citind cu aplomb actele selectate, descoperind figura incertă pentru modernitate a lui Ceaușescu, un om cu origini țărănești, care și-a însușit o țară întreagă.
Mihăilescu folosește rotația actorilor, pentru a-i lăsa să îmbrace pielea personajelor pe rând, ceea ce, mi se pare, un exercițiu de creativitate inedit. În aceeași ordine de idei, îi lasă pe tineri să se „dezbrace” de propriile frustrări, să devină pe alocuri direcți, să experimenteze jocul dramatic în felul lor, ceea ce mi se pare și o punte de legătură între spectator și cineast.
De fapt, însuși regizorul apare la un moment dat, la începutul peliculei, divulgându-și intențiile, explicând ce urmează să se întâmple. „Pentru mine tu ești Ceaușescu” mi se pare un demers de reanimare a educației istorice în rândul tinerilor, pe care nu îi mai poate prinde izul teoretic, dictat de la tribunele universitare, dar care au nevoie să trăiască această dimensiune temporală.
Amestecul de date și declarații documentate, interpretările și discuțiile actorilor post-interpretare fac din acest documentar un mod inedit de a spune lucruri incomode: avem nevoie de educație continuă pentru generația tânără.
În final, țin să menționez că „Pentru mine tu ești Ceaușescu” este un film care impune atenție și deschidere în viziune, fiind departe de alte exerciții cinematografice.
În cinematografele din România din 29 iulie, programul pe Bad Unicorn.
