L’eredità Ferramonti (1976)
Regia: Mauro Bolognini
Distribuția: Anthony Quinn, Dominique Sanda, Fabio Testi
‘ L’eredità Ferramonti’ (al cărui titlu în engleză este ‘The Inheritance’) realizat în 1976 este unul dintre filmele târzii în cariera de regizor a lui Mauro Bolognini. Numele său este mai rar menționat astăzi, fiind eclipsat de cele ale contemporanilor sai mai faimoși, dar în deceniile de după cel de-al doilea război mondial Bolognini a fost un regizor prolific și a realizat multe filme de succes, unele dintre ele nu lipsite de controverse, incluzând doua luni de condamnare la închisoare pentru ‘indecență’ în anul 1965. ‘The Inheritance’ este un film de epocă a cărui acțiune este plasată în Roma sfârșitului de secol 19, un film interesant de văzut și astăzi, în primul rand datorită distribuției sale internaționale, dar și a unor calități cinematografice care demonstrează că Bolognini era un profesionist de prima mână într-o cinematografie matură.
Este vorba despre o saga clasică de familie cu o luptă pentru moștenire pe cinste. Roma burgheziei în ascensiune după formarea statului italian este fundalul acțiunii. Bătrânul Gregorio Ferramonti (Anthony Quinn) își vinde brutăria din care a agonisit o avere frumoasă, dar nu se grăbește să-și împartă moștenirea. Cei trei copii – fiica Teta (Adriana Asti) măritată cu un funcționar guvernamental și politician aspirant, fiul Mario (Fabio Testi) speculant cu reputație de Don Juan, și al doilea fiu Pippo (Gigi Proietti) vânzător de fierărie cam bleg și cam nesigur pe sine sunt dezamăgiți, căci ar putea folosi banii în condițiile expansiunii capitaliste a noii Italii, dar nu prea au soluții, căci bătrânul pare decis să-și trăiască viața proprie în mod confortabil. Apare Irene (Dominique Sanda), frumoasa și ambițioasa proaspătă sotie a lui Pippo, care va prelua inițiativă în tentativa de a acapara averea bătrânului. Drumul spre banii acestuia este pavat cu multă pasiune, infidelitate, arivism. Nu este o saga de familie tipic italiană. În familia Ferramonti banii par să aibă până la urma mai multa importanță decât sentimentele sau unitatea familiei.
Este o intrigă specifică marilor romane sociale și naturaliste descriind ascensiunea burgheziei și prețul personal plătit de eroi pentru a reuși în condițiile capitalismului sălbatic din a doua jumătate a secolului 19. Gaetano Carlo Chelli, autorul romanului de la care pleacă filmul, a fost contemporan cu Emile Zola, iar excelenta cinematografie a filmului, cu o Romă învăluită în ceață, populată de femei încorsetate în rochii elegante cu pălării somptuoase amintește tablourile impresioniștilor francezi. Distribuția este dominata de vedetele internaționale, cu Dominique Sanda realizând un rol memorabil ca frumoasa, ambițioasa, senzuala Irene care îi vă cuceri și distruge unul după altul pe toți bărbații familiei. Rolul i-a adus un premiu la Cannes, de altfel. Pentru Anthony Quinn acest film nu i-a prilejuit unul dintre marile sale roluri, dar cred că a răspuns așteptărilor. Alte aspecte ale producției nu sunt la fel de reușite. M-a surprins în special cât de convențională sună muzica lui Ennio Morricone, autorul atâtor benzi sonore și teme muzicale memorabile. Stilul de muzică compusă pentru acest film cu viori în scenele cheie pare demodat pentru un film al anilor ’70, întârziat cu vrei două sau trei decenii. Sunt destule motive bune pentru a vedea și revedea ‘The Inheritance’. Nu este o capodoperă, dar este un film care rezistă cu bine probei timpului. Saga familiei italiene destrămându-se din cauza luptei pentru bani, pasiunile bărbaților din doua generații fascinați de aceeași femeie și peisajul Romei de sfârșit de secol rămân cu spectatorii după sfârșitul vizionării.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
