Filme Filme americane

Oprimare patriarhală, metafore subtile și un final care lasă loc de gândit: Don’t Worry Darling (2022)

Don’t Worry Darling (2022) – Nu îți face griji, dragă
Regia: Olivia Wilde
Distribuția: Florence Pugh, Harry Styles, Chris Pine

Am intrat acum într-o fază în care cititul merge mai greu și pentru a nu-mi strica rutina, o umplu cu diferite filme. Prin urmare, în ultimele săptămâni am început să caut și să vizionez filmele care au devenit motiv de dezbatere și de discuție. Una dintre peliculele despre care s-a tot vorbit printre cinefili, existând chiar și un scandal între protagonistă și regizoare, este „Don`t Worry, Darling”, un thriller psihologic, în regia lui Olivia Wilde, cu Florence Pugh în rolul central.

Să ne imaginăm o lume în care femeile au menirea doar să facă copii, să gătească cine delicioase și să își aștepte soții cu un pahar de Martini sec în mână, exact în clipa când aceștia bagă cheia în yală, revenind de la un job despre care nu pot să le povestească nimic consoartelor lor. Lumea femeilor, utopică prin definiție, se învârte între saloane de frumusețe, cocktailuri cu prietenele și rutina zilnică a soțiilor perfecte. Tot peisajul pare desprins din America anilor 50, fiind un soi de teatru al absurdului.

Alice, personajul central, își adoră și venerează soțul, ambițiosul Jack, care face parte din proiect guvernamental cu multe secrete în spate. Cei dor par să trăiască un anume „vis american”, într-un spațiu veșnic verde, cu hidosul roz al confortului familiar care pare desprins din cărțile romantice ale deceniilor trecute. Toată viața lor este din plastic sau cel puțin, dacă urmărești mișcările obsesive ale femeilor înțelegi că ceva chiar nu miroase bine.

„Don`t Worry, Darling” se vrea a fi un film de autor, iar Olivia Wilde chiar pare să-și fi luat în serios misiunea, cu unele mici excepții care au știrbit din savoarea vizionării. În primul rând, unele tușe și idei au fost nițel grosolane. Poate din dorința de a șoca sau poate că a vrut să dea impact, aceasta imprimă nebunia și dezolarea pe retina personajelor sale. În ce lume grotescă se află acestea? De ce simt la un anumit moment o chemare a „sălbăticiei”, dacă putem cataloga în așa fel dorința de emancipare? Totul se consumă foarte brusc, iar Alice este covârșită de îndoieli extrem de rapid, ușor forțat chiar. Un alt element care nu s-a potrivit anturajului este implicarea lui Harry Styles în galeria actorilor, și mai ales în pielea lui Jack. Deși e un cântăreț foarte bun (și iubitul Oliviei Wilde, ceea ce sper că nu i-a influențat decizia alegerii acestuia în rolul masculin aproape central), acesta nu reușește să transmită emoțiile intense care ar trebui să-l covârșească. Nu am simțit în jocul său nici pasiunea furibundă pentru o utopie, nici o prea mare deznădejde față de pierderea temporară a propriei soții. Poate că am avut așteptări mari, dar sigur Styles nu a reușit să ne aducă în prim plan figura patriarhului, așa cum poate că ar fi trebuit.

La polul opus a fost Chris Pine, carismatic, decis, perfect pentru rolul maleficului, cu o prestanță care remite spectatorului senzația de oprimare masculină, de toxicitate până la un punct decisiv în film (nu vi-l divulg ca să nu ruinez senzațiile pe care le puteți avea). Și evident, nu am cum să omit prestanța lui Florence Pugh, cea care se pare că acceptă tot felul de roluri care implică o doză de absurditate și de nebunie. Scena în care aceasta își învelește capul cu folie alimentară din dorința de neoprit de a se sinucide mi s-a părut de excepție.

În linii mari, acest film reușește să ne transpună în situația deloc de neglijat a societăților patriarhale. Locuri în care femeile sunt privite drept trofee, drept premii care li se cuvin învingătorilor, un soi de ilustrare a comunităților de vânători, doar că în locul  mamuților, aceștia își încalecă mașinile retro, plecând în nori de praf spre un loc necunoscut, obscur, irezistibil. O să exagerez probabil, dar am resimțit în ideea scenariului și nevoia de a ilustra mitul Evei ispitite de adevăr, de parcă am fi văzut exodul din Rai, doar că de această dată, femeile au decis să o ia la goană, încercând să găsească eliberarea.

Disponibil pe HBO Max.

Nota: 8,5/10

(Sursă fotografii: India Wire, Amazon UK)

Articole similare

Boss (2023): Teamă, Neliniște sau Confuzie?

Irina Vasile

Nu judeca ca să nu fii judecat: filmul „12” de Nikita Mikhalkov

Corina Moisei-Dabija

Ritmurile latino ale unei inimi mari: Vivo (Netflix, 2021)

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult