Elskling (2024)
Regia: Lilja Ingolfsdottir
Distribuția: Oddgeir Thune, Helga Guren, Kyrre Haugen Sydness
Cinematografia norvegiană este mai puțin cunoscută în lume decât cele din celelalte țări scandinave, dar în ultima vreme ea a oferit câteva producții interesante, în special filme despre oamenii obișnuiți și relațiile dintre ei. Din această categorie face parte și ‘Elskling’, filmul de debut din 2024 al regizoarei Lilja Ingolfsdottir. Daca aplicația de traducere nu mă păcălește, titlul este echivalent cu ‘Darling’, dar producătorii au decis să-l difuzeze pe piață de limba engleza cu titlul ‘Loveable’, un titlu puțin cam explicit în opinia mea acolo unde mai multă ambiguitate ar fi fost mai potrivită. Este un film despre o căsnicie în criză, una dintre acele situații prin care mulți dintre noi am trecut sau am cunoscut în viață. Personajele sunt atât de firești și situațiile credibile, ceea ce este un bun punct de plecare.
Maria fusese măritată și are doi copii mici atunci când îl vede la o petrecere pe Sigmund și se îndrăgostește de el. Îl caută vreme de câteva luni și, când îl găsește, inițiază o relație care pare a se transforma într-o poveste de dragoste la a două șansă. Se căsătoresc, se nasc încă doi copii, trec șapte ani. Flacăra pare să fie pe cale să se stingă, mai ales din partea lui Sigmund, care este ocupat cu viață sa profesională și are nevoie de ‘spatiu’. Maria, în timpul ăsta, este copleșită de creșterea celor patru copii și frustrată de faptul că nu reușește și ea să se realizeze profesional. Poate că are și ea nevoie de ‘spațiul’ ei? Poate, dacă relația nu mai funcționează, că ar fi mai bine să divorțeze? Cuvântul ‘divorț’ este pronunțat tărziu și cu dificultate. Pentru Maria, încercarea de a fi independentă, despărțită de Sigmund dar și de copii, este riscantă.
Am o problemă cu filmele cu excese de verbozitate, și ‘Elskling’ este unul dintre ele. Este drept că o parte din film se petrece în ședințe la psiholoaga unde Maria și Sigmund ajung împreună, dar Sigmund se plictisește repede și abandonează după primele doua ședințe, lăsându-i-o pe Maria pe post de pacientă unică. Este un pretext bun, dar nu suficient, și în câteva scene (inclusiv una dintre multele scene cu oglinzi, în special) emoțiile se înăbușă în vorbe. Păcat, căci în alte momente avem de-a face cu o creionare sensibilă și empatică a vieții unui cuplu care are nevoie de ajutor. Helga Guren este o actriță excelentă și Maria sa se adaugă unei galerii cu numeroase personaje feminine din cinematografia scandinavă caracterizate de emoții profunde dar discrete. Oddgeir Thune, interpretul rolului lui Sigmund, are toate calitățile fizice necesare rolului plus talent de actor. Povestea și interpretarea divizează spectatorii și spectatoarele în aprecierea gradului de responsabilitate al celor doi eroi în criza căsniciei lor. M-a intrigat totuși un aspect, și nu-mi dau seama dacă obervatia aceasta nu este legată de diferențe culturale. Este un film despre destrămarea unei relații dintre doi oameni maturi care cresc împreună patru copii (doi făcuți împreună, doi din căsătoria precedentă a eroinei). Cei doi discuta mult intre ei, în prezența sau în absența psiholoagei. Cum se poate ca interesele și binele copiilor să nu fie niciodată subiect de discuție sau argument pentru felul în care va evolua relația? Cu aceste mici observații, cred că ‘Elskling’ este un film interesant, venit dintr-o direcție neașteptată, al unei cineaste care promite să realizeze în viitor alte filme, multe și bune.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
