About Time (2013) – Era și timpul!
Regia: Richard Curtis
Distribuția: Domhnall Gleeson, Rachel McAdams, Bill Nighy, Margot Robbie
Richard Curtis este unul dintre scenariștii de succes ai genului de comedii romantice ‘feel-good’. Câteva dintre reușitele sale remarcabile se datorează scrisului său. S-a încumetat doar de trei ori să se așeze pe fotoliul regizorului și să aducă pe ecran filmele de lungmetraj pe care le-a scris. Ultima dată s-a întâmplat în 2013 cu ‘About Time’, un film care combină în mod destul de original ideea călătoriei în timp cu genul romantic. Nu am prea multe să-i reproșez regizorului Richard Curtis, dar cred că el ar avea multe de discutat cu scenaristul Richard Curtis. Filmul pleacă de la o idee originală, o dezvoltă destul de bine o parte din timp, dar cam de la jumătatea duratei de proiecție am avut senzația că autorul textului cam terminase ceea ce avea de spus și actorii și regizorul au fost lăsați să-și bata capul cum să umple restul duratei unui film de lungmetraj.
Tim, eroul principal al filmului, află de la tatăl său, în dimineața de după sărbătorirea majoratului, că bărbații din familia lor au talentul de a călători în timp. Nimic spectaculos din punct de vedere istoric, pentru a nu produce catastrofe globale, dar pot corecta mici nenorocuri personale, cum ar fi ocaziile pierdute cu o fată care le-a plăcut mult. Își pune în aplicare talentele, cu succese amestecate. Realizarea importantă o are atunci când o întâlnește pe Mary, femeia vieții sale, pe care o cucerește cu mici corecții ale destinului. Și totuși, limitările nu pot preveni catastrofele mai mari, și atunci, poate, viața obișnuită, cu bucuriile mari și necazurile mici, este totuși de preferat.
Formula funcționează minunat în prima parte a filmului, dar apoi se împotmolește la mijloc. Curtis scenaristul pare a ezita în a-și face personajele nefericite pentru mai mult de trei minute. Concluzia este că în viață, ca și în film, prea multă fericire nu face bine narațiunii cinematografice. În plus, se cam adună paradoxuri ale călătoriilor temporale care se cer a fi ignorate, dar asta este posibil doar până la un punct. Regizorul Curtis este OK, dar pare a fi în pană de idei și nu prea spune nimic nou de la mijlocul filmului până în final. Sunt multe detalii amuzante și citate la alte filme (un afiș al lui ‘Amèlie’ – filmul feel-good ultimativ de exemplu) sau cărți, dar cam atât. Ne simțim bine ca spectatori, poate chiar prea bine. Nu am fost entuziasmat de prestația lui Domhnall Gleeson în rolul principal și în plus pare cam tânăr pentru rol și cam neschimbat de-a lungul a ceea ce ar fi vreun deceniu de acțiune. Rachel Mc Adams este drăguță și simpatică, dar cea care explodează pe ecran este Margot Robbie. Viitorul star se afla la unul dintre primele ei roluri importante și o spulberă ca prezență pe eroina principala, desi are un rol secundar, și ne face să ne îndoim de deciziile romantice ale eroului. Deliciul de actorie îl furnizează însă Bill Nighy, un actor pe care îl îndrăgesc mult. În rolul tatălui el este amuzant, subtil și emoționant, în tradiția de bun gust a comediilor britanice. Nici el, însă, nu poate salva filmul, în ochii mei. ‘About Time’ este că o prăjitură prea dulce pentru lăsa o amintire plăcuta.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
