Persian Lessons (2020)
Regia: Vadim Perelman
Distribuție: Nahuel Pérez Biscayart, Lars Eidinger, Jonas Nay, David Schütter
‘Persian Lessons’ este unul dintre filmele cele mai surprinzătoare pe care le-am văzut în ultima vreme. Este o coproducție internațională realizată de studiouri din Rusia, Germania și Belarus, iar regizorul Vadim Perelman este născut în Ucraina și trăiește și lucrează în Canada și SUA. Lansat în 2020 în circuitul festivalurilor, filmul nu prea a apucat să ruleze în săli înainte de declanșarea pandemiei. Este lansat din nou acum, și sper că va fi văzut de multă lume în săli sau în ‘streaming’. Fusese filmat probabil cu un an înainte de lansare. Astăzi probabil că o asemenea coproducție nu ar mai fi posibilă, daca ținem cont de evenimentele anului 2022. Deosebită este și abordarea cinematografică, dar asta nu mă mira, căci Vadim Perelman este un regizor care nu se grăbește să realizeze multe filme (acesta este al cincelea într-o cariera de vreo 20 de ani) și alege cu atenție subiectele și scenariile.
‘Persian Lessons’ este un film despre Holocaust. La fel ca multe filme cu subiecte asemănătoare este o poveste despre supraviețuire. Fiecare supraviețuire în Holocaust a fost o minune, dar povestind-o, Vadim Perelman abordează tema dintr-o perspectivă originală și cu o sensibilitate care face ca filmul să-și găsească locul în rândurile filmelor de calitate. Povestea relatată este extraordinară, dar dimensiunea umană este cea care l-a interesat în primul rând pe scenaristul Ilja Zofin și pe regizor. Eroul filmului este Gilles, fiul unui rabin din Anvers, arestat în Franța ocupată și deportat într-un transport destinat exterminării. Șansa și poate generozitatea și pasiunea pentru cărți îl fac ca în camionul care îi duce pe prizonieri spre necunoscut și poate spre moarte să intre în posesia unei cărți de mitologie persană, de care profită pentru a pretinde că este iranian și nu evreu, scăpând de execuția imediată.
În lagărul de munca forțată în care ajunge, unul dintre ofițeri este un fost șef-bucătar, al cărui vis și plan B în cazul înfrângerii Germaniei este să ajungă în Iran. Gilles, acum Reza, își asuma responsabilitatea de a-l învăța persana. Doar că limba nu o cunoaște deloc și trebuie să o inventeze. Pentru a memora cuvintele pe care deja le tradusese, folosește registrul cu numele celor internați în lagăr, ținut cu meticulozitate de călai. Jocul intelectual dintre Gilles / Reza și ofițerul Klaus se transforma într-o legătură mai complicată: călău – victimă, torționar – prizonier, dar și elev – profesor și în final complici în dorința de a supraviețui. Cuvintele limbii inventate joaca un rol important. Pericolul morții este permanent și iminent, și fiecare zi de supraviețuire este pentru tânărul deportat o victorie.
Povestea are multe nivele de complexitate și o încărcătură simbolică, evitând însă didacticismul și retorica excesivă. Dialogurile sunt excelent scrise. Nu îmi amintesc să-l fi văzut pe actorul născut în Argentina Nahuel Pérez Biscayart până acum și tot ceea ce pot spune este că prestația sa în rolul lui Gilles / Reza este formidabilă. Îi dă replica în rolul comandantului Klaus actorul german Lars Eidinger. Rolul său nu este ușor, căci echilibrul între repulsia față de faptele călăilor și dimensiunea umană, între caricaturizare și înțelegerea motivelor acțiunilor este foarte fragil. Eidinger reușește, cred, foarte bine în această dificilă misiune. Personajul său ar putea fi un bun exemplu de ceea ce Hanna Arendt numea ‘banalitatea răului’. Am mai remarcat în distribuție și prezența lui Jonas Nay, actor german relativ tânăr pe care-l admirasem deja în ciclul de seriale de televiziune care începe cu ‘Deutschland 83’. Rolul său nu este foarte complex dar tânărul actor îl umple cu conținut. Intriga colaterală a relațiilor dintre ofițerii și soldații germani care-și transformă datoria în crime poate părea departe de firul central al povestirii, dar în opinia mea ea ajută în înțelegerea contextului și adaugă detalii imaginii despre lagărul de muncă de sclavi, unde pentru prizonieri diferența dintre viață și moarte depindea de hazard și de capriciile călăilor. Exista nuanțe chiar și în iad, aceasta ar fi una dintre interpretările acestui film complex și impresionant.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
