Man of Steel (2013)

Man of Steel (2013) – Man of Steel: Eroul

Regia: Zack Snyder
Distribuția: Henry Cavill, Amy Adams, Michael Shannon, Diane Lane, Russell Crowe, Kevin Costner, Christopher Meloni, Laurence Fishburne

Dacă anul 2012 a reprezentat pentru majoritatea supereroilor un transfer de putere între generații, și aici mă refer la Batman și Spiderman, Superman iși ia revanșa în 2013 și reapare în fața admiratorilor într-o variantă îmbunătățită, cu mult diferită de imaginea din  Lois & Clark: The New Adventures of Superman (1993-1997), Smallville (2010-2011) sau recentul Superman Returns (2006).

Așteptările au fost mari și cu siguranță regizorul nu și-a dezamăgit admiratorii. Superman a fost regândit și prezentat într-o variantă modernă ce inspiră încredere, dar și compasiune pentru destinul dur de care are parte. Chiar dacă Superman rămâne în memoria cinefililor datorită numeroaselor adaptări, dar și poziției de supererou, o reinterpretare era necesară, cu scopul de a-i confirma statutul de legendă.

Uneori însă originalitatea este imposibil de atins și rezultatul este cel mult o compilație, dar cu stil de data aceasta. Spre deosebire de ceilalți eroi, Superman nu face un transfer de putere, el nu resimte oboseala, nu vrea să se retragă împreună cu iubita pe o terasă, undeva în Franța. Personajul este același, doar că a suferit modificări de imagine ce l-au transformat într-o variantă modernă, fără limite, dar, ciudat lucru!, cu o moralitate intactă (realizatorii merită felicitări, chiar dacă existența în realitate a unui asemenea personaj este imposibilă). Dacă până acum, eroii se făceau vinovați măcar de minuscule delicte, eroul nostru rămâne un veritabil și impecabil gentleman, inocent și neînțeles precum un adolescent.

Povestea urmează cursul firesc al eroului românesc, american sau, pur și simplu, a celui cu o sută de fețe, imaginat de Joseph Campbell. Kal-El este trimis de părinții lui pe o altă planetă din necesitate, dar și din dorința de explorare, precum Goku din desenele animate Dragon Ball. Ajuns pe Pământ, este adoptat de o familie și crescut departe de ochii curioșilor,  în încercarea disperată, ce culminează cu moartea tatălui adoptiv, de a ascunde adevărul despre adevărata lui natură. Ar fi ilogic să continui povestea, deoarece fanii deja știu aventurile prin care trece Superman. Într-adevăr, există mici diferențe în scenariu, dar ideea de bază rămâne aceeași: eroul luptă pentru salvarea planetei Pământ, iar între el și Guvern se leagă o prietenie de natura celei împărtășite de Iron Man.

Spectatorii vor fi încântați de grandoarea acestui proiect în care întâlnim deja celebrele personaje (Clark, Lois Lane, Martha Kent, Jonathan Kent sau Perry White), dar și elemente noi, care au apărut din dorința de a oferi plauzibilitate mitului prin care omul ar avea capacitatea de a depăși limitele inerente existenței fizice a corpului uman. Dacă scenariul urmează întru totul drumul lui Goku, maturitatea cu care a fost realizat filmul oferă o mai mare credibilitate ideii. Turul de forță este oferit de câteva zeci de minute în care mintea spectatorului e invadată de surpriza unei imaginații bogate, de extaz în fața unei irealități care-și demonstrează totuși aplicabilitatea și verosimilitatea, o lume undeva în afara Galaxiei, care diferă de lumea noastră prin percepția diferită asupra vieții și asupra a tot ce ne înconjoară. O lume ce își trage sevele din Thor și din Războiul Stelelor, în care forța reprezintă supremația.

Spectatorului i se relevă elementele care au făcut posibilă anagajarea lui Clark la ziarul lui Perry White, alături de Lois (interpretată de Amy Adams), de data aceasta într-o variantă blondă (dar la fel de năstrușnică și inteligentă ca Jane Foster – Natalie Portman în Thor), elemente ce prind viață pe planeta Krypton, într-o încercare sinucigașă a părinților biologici de salvare a propriei rase.

Blockbusterurile americane par să fi creat o modă în care omenirea este invadată de un nou inamic, prezentat sub o formă mai stilizată. Extratereștii urâți, formele hidoase, au fost înlocuite cu imagini de supereroi negativi, cu puteri extraordinare ce implică atât forța fizică, cât și cea mentală. Întrebarea care apare ține de originea acestor civilizații:  este vorba despre noi civilizații al căror scop este invazia Pământului sau acestea nu reprezintă decât o imagine proiectată a propriului nostru viitor, în care oamenii vor ajunge la un nivel superior datorită inteligenței, spiritualității și tehnologiei? Să fie aceste filme o formă de luptă sau acceptare a unei idei ce apare în mod frecvent și pregnant în societatea contemporană?

Comicul nu-și găsește locul în noul Superman, spiritul critic fiind singurul care ar fi putut chicoti la vederea unor nuanțe de albastru și roșu pe un fond de haos gri sau la replica sinucigașă, din perspectiva scenariului, a unei tinere speranțe a armatei, care își permite să comenteze în fața comandantului într-un mod ștrengăresc, referindu-se la Superman bineînțeles: „It’s kind of handsome!” Really?! Cât despre ultima parte a filmului, în care se dă lupta decisivă, despre care oricum am avut impresia că se repetă, ne-am fi putut dispensa cu ușurință.

Despre Russell Crowe (Jor-El) și Kevin Costner (Jonathan Kent) nu cred că sunt multe de spus, simpla lor prezență având efectul scontat. Actori cu reputație și prestigiu, înarmați de data aceasta cu replici care le întăresc caracterul protector, cei doi și-au îndeplinit cu strășnicie rolul de tată (biologic, respectiv adoptiv). Totuși, nu trebuie să omitem faptul că rolurile au fost prea simple pentru talia lor, deci un alt tip de prestanță din partea lor ar fi fost imposibilă. Diane Lane (Martha Kent) ne-a obișnuit în alte filme cu frumusețea și mândria ei, atât de caracteristice, dar care nu și-au făcut simțite prezența de data aceasta. Domnișoara Lois și-a îndeplinit datoria cu demnitate – a fost rănită, a luptat cu și pentru cel care avea să-i ofere sărutul care credeam la momentul respectiv că va constitui momentul final. Cât despre Henry Cavill, ce-l care îl interpretează pe eroul nostru, nu pot omite originea sa englezească și predispoziția pentru filme de ficțiune și roluri de acțiune: Immortals (2011), The Cold Light of Day (2012). Să nu uităm totuși de prezența încântătoare din Whatever Works (2009) al lui Woody Allen, film în care Cavill deține un rol secundar, care adaugă prospețime poveștii și care îl ajută să depășească declinul din cariera sa, caracterizată de o serie de ghinioane, pentru care cei de la Empire l-au numit pe actor drept cea mai ghinionistă persoană de la Hollywood. Ultimele roluri au dus la crearea unui stereotip, dar în același timp l-au pregătit pe actor pentru Superman, personaj căruia tânărul actor reușește să-i inspire maturitate, responsabilitate, dar și un farmec aparte, de tip englezesc aș putea spune, trăsături de care înaintașii lui nu s-au bucurat. 

În concluzie: dinamism, acțiune, lupte asemănătoare cu cele din Transformers 2, distrugeri à la Independence Day, eroi precum cei din Dragon Ball, o rasă anihilată pentru continuitatea alteia și o durere apăsătoare când tânăra speranță își omoară ultimul camarad, rămânând astfel, the last of his kind.

Indiferent dacă suntem sau nu martorii creării unei noi direcții în cinema și nu numai, Man of Steel reprezintă o doză de energizant ce nu trebuie ratată într-o zi de vară caniculară.

Notă: 8/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=KVu3gS7iJu4′]