The Ring (2024) – HaTabat
Regia: Adir Miller, Doron Paz, Yoav Paz
Distribuția: Adir Miller, Joy Rieger, Tikva Dayan
‘HaTabat’ (‘Inelul’ – 2024), scris de Adir Miller și regizat de acesta împreună cu Doron și Yoav Paz, este un film care pleacă de la niste premize excelente. Se bazează pe o poveste adevărată care s-a petrecut în timpul Holocaustului în familia lui Adir Miller (actor, stand-upist, vedetă de televiziune, personaj foarte popular în Israel). Combină câteva teme interesante (poate puțin prea multe) – memoria Holocaustului și lupta cu uitarea, relațiile dintre generații, acceptarea legăturilor și căsătoriilor gay în familiile tradiționale. Este un film de autor, un film personal în care se vede că autorul a fost implicat emoțional și care reușește să transmită în multe momente emoția și spectatorilor. Poate tocmai acest exces de emoție este cel care dăunează. Sau faptul că o poveste autentică a fost împachetată între atâtea intrigi secundare mai puțin semnificative.
Arnon, eroul filmului, este un fel de întruchipare a eșecului. Fusese cândva procuror, dar patima jocurilor de noroc (ilegale în Israel) îi distrusese cariera. Devenise religios, poate pentru a-și ispăsi păcatele, și atitudinea strictă față de fiica sa, Alma, cu a cărei legătură și căsătorie lesbiană nu se poate împăca, îl îndepărtează complet de aceasta. Ancora familiei este Violetta, mama lui Arnon și bunica Almei. Aceasta era o supraviețuitoare a Holocaustului, care își datora viața unei întâmplări din 1944, anul deportării evreilor din Ungaria. Atunci ea mituise un soldat fascist maghiar cu singura ei posesiune, un inel care-i amintea de o prietenă dragă, pentru ca acesta să le cruțe viața – ei și bebelușului din brațele ei, care avea să devină Arnon. Când bunica Violetta se îmbolnăvește grav, Arnon și Alma vor pleca într-o călătorie în Ungaria în căutarea inelului, în speranța că puterile magice ale acestuia, care salvaseră odată viața Violettei, vor ajuta și a doua oară. Urmează o călătorie de confruntare cu trecutul, dar și cu realitățile Europei anului 2001, pe urmele istoriei dar și în sensul cunoașterii și reconcilierii dintre tatăl și fiica despărțiți de mulți ani.
Mi s-a părut că scenariul are câteva probleme. Personajul lui Arnon este construit în jurul lui Adir Miller, și ceea ce se potrivește cu profilul popularului actor, inclusiv glumele plasate la fiecare pas, nu este exact pe măsura eroului din film. Relațiile dintre tată și fiică în special meritau un film separat. Aici mi s-au părut reduse la clișee. Acea parte din poveste care este filmată în Ungaria mi s-a părut și ea simplistă. Personajele de acolo sunt reduse la stereotipuri – sau foarte negative, sau foarte pozitive. Realitatea este mai complexa și mai nuanțată. Aici poate că ar fi fost potrivită colaborarea unor scenariști și regizori locali. Adir Miller face ceea ce noi, specatorii israelieni, știm că poate. Preluarea de ștafetă din finalul filmului este neconvingătoare. Cele două actrițe, în schimb, realizează roluri complexe, sensibile, emoționante. Tiki Dayan este o actriță cu experiență și rolul Violettei, supraviețuitoare a Holocaustului, care își dedică anii bătrâneții luptei împotrivă uitării, va rămâne unul dintre cele mai bune ale carierei ei. Joy Rieger, interpreta Almei, confirmă faptul că este una dintre actrițele tinere cele mai bune ale cinematografiei israeliene, cu o creație puternică și reprezentativă pentru generația ei. Filmul dorește să aibă impact. Să vedem ce vă zice publicul. În mod sigur va fi difuzat cu succes în circuitul festivalurilor de filme cu teme evreiești și la comemorările Holocaustului. Să sperăm că nu doar în asemenea ocazii festive. Mie mi s-a părut că de prea multe ori melodrama acompaniată de muzică dulceagă copleșește drama, clișeele și scenele previzibile sunt prea dese și temele colaterale nu adaugă nimic mesajului principal. Am rămas cu impresia că documentarul despre povestea adevărată care a inspirat filmul ar fi fost mai interesant.
Nota: 5/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
