Little Big Man (1970) – Micul Om Mare
Regia: Arthur Penn
Distribuția: Dustin Hoffman, Faye Dunaway, Chief Dan George, Richard Mulligan, Jeff Corey
Moto: ”It’s a good day to die.”
Poate v-ați întreba de ce v-aș recomanda în această lună un film western. De ce un film cu pistolari, cu indieni și cu soldați americani în căutarea Pieilor Roșii ar fi demn de a fi menționat în anul de grație 2014? Când filmele de acest gen aproape nu mai există (să trecem cu vederea neobișnuitul ”Django Unchained”), când indienii nu mai doresc să fie numiți așa, aflăm din ”August: Osage County”, ci ”nativi americani”, o nouă cale de a fi politically correct. Ei bine, ”Little Big Man” merită de a fi menționat și pentru că el este un film de calitate, dar în același timp și o formă de a ironiza propria cale de a face filme, de a scrie cărți a americanilor, așa cum probabil noi nu vom face niciodată la adresa lui Sergiu Nicolaescu sau la adresa minimalismului din filmul nostru, ca să dăm două exemple actuale.
Suntem la finalul anilor `60, într-o vreme când toate revoltele păreau a se concentra în America de Nord. Avem revoltele studențești, avem discuții și controverse cu privire la minoritățile rasiale din acea zonă, suntem în plin război din Vietnam și tinerii sunt tot mai mult împotriva unui război cu prea mult sânge și prea puțin sens. Și apare ”Little Big Man”, un film construit pe lupta dintre americani și indieni, dar care este în primul rând o satiră la adresa războiului din Vietnam, o alegorie la adresa societății americane din acei ani.
Să luăm, de exemplu, lupta americanilor din anii `60-`70 pentru egalitate în drepturi, pentru egalitate în fapt/fapte, fără aceeași ”politically correctiness”, pe care acum au pierdut-o, din păcate: indienii care nu vor să lupte în confruntări armate cu albii, nu sunt trimiși în astfel de bătălii, o cu totul altă abordare decât adevărata tradiție a indienilor; există în tabăra lor un indian negativist (din întâmplare, dușmanul lui Jack Crabb), care face totul pe invers, de la salutul cu ”la revedere” până la spălatul cu praf și ștersul în apa râului; apare și un indian gay, care era în mod sigur exclus din comunitate, dar care aici este acceptat și chiar respectat; conceptul de „dragoste liberă” (free love) este ilustrat aici cu o noapte fierbinte între Jack Crabb și cele trei surori ale nevestei sale Sunshine, o antiteză a realității, dacă cineva se mai îndoia, pentru că indienii Cheyenne nu acceptă mai mult de o soție, prin tradiție.
Revenind la film, ”The Little Big Man” nu se dorește nicio reconstrucție reală a Vestului Sălbatic, ci mai degrabă o parodie la adresa filmelor western, nu este nicio poveste în care indienii, nativii americani, sunt prezentați mereu într-o lumină superioară. Westernul hollywoodian presupune un eroi civilizator, plin de succes, un pistolar adevărat și fără greșeală, indiferent că este o luptă cu bețivii orășelului sau cu indienii sângeroși. Ei bine, eroul nostru Jack Crabb este antiteza acestui erou: el se mută fără prejudecăți dintr-o tabără în alta, chiar de mai multe ori, trece peste obstacole aproape incredibile, iar viața lui nu are parte de nicio formă de succes, dimpotrivă.
Jack Crabb (un Dustin Hoffman tânăr, în mare formă) este, pe rând, un băietan capturat/adoptat de indieni, apoi un războinic Cheyenne, fiul adoptat al unui preot, un pistolar al Vestului Sălbatic cunoscut ca ”Puștiul Apă Gazoasă”, un om de afaceri de ”succes” cu o soție din Suedia, prieten al lui Wild Bill Hickok un bețiv, un vânător sau un cercetaș pentru celebrul General Custer. Parodia/satira/ironia pornesc de la primul cadru al filmului – în care un îmbătrânit Dustin Hoffman-Jack Crabb, în vârstă de 121 de ani, îi povestește unui ziarist viața sa – și până la ultimul – în care marele Custer (puteți oricând citi multe detalii despre viața sa pe Wikipedia) îl are pe Crabb drept ”barometru negativ”, care îl conduce în bătălia de la Little Big Horn, în fapt ultima bătălie a lui Custer, un monument american, luptător în Războiul de Secesiune și apoi în îndelunga luptă împotriva indienilor.
Inspirat de un roman al lui Thomas Berger din 1964, ”Little Big Horn” este un film esențial pentru a înțelege (măcar) adevărata față a pieilor roșii – tribul Cheyenne este înfățișat drept un popor binevoitor și întotdeauna iubitor de oameni, cu conducători drepți și adepți ai unei căi mereu pacifiste, autointitulați Ființe Umane-Human Beings. De altfel, singura nominalizare la Oscarurile acelor vremuri nu a venit din partea lui Dustin Hoffman, ci pentru Chief Dan George, pentru cel mai bun actor în rol secundar (un indian veritabil, pentru un rol adevărat).
Aș recomanda acest film fanilor western: măcar o parte din miturile genului li s-ar spulbera, măcar o parte din caracteristicile eroului gen john Wayne li s-a dărâma! Pentru că John Crabb-Dustin Hoffman pare mult mai aproape de realitatea acelor timpuri.
Recenzie apărută și pe Ficțiuni.ro.
Nota: 8/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=dZLlt3Vl3Zc’]
1 comment