La Vie d’Adèle – Chapitres 1 et 2 (2013)

La Vie d’Adèle – Chapitres 1 et 2 (2013) – Adèle: 1 și 2

Regia: Abdellatif Kechiche
Scenariul: Abdellatif Kechiche, Ghalia Lacroix, Julie Maroh (autoarea volumului „Le Bleu est une couleur chaude” – benzi desenate)
Distributia : Léa Seydoux, Adèle Exarchopoulos, Salim Kechiouche

Inainte de a scrie cateva cuvinte serioase, incep prin a glumi! Le-am spus colegilor mei de serviciu ca am avut o saptamana de sex la greu! Si toti au ramas cu gura cascata :). Explicatia a urmat rapid si stupefactia inlaturata! Dar, ca sa o spun pe cea dreapta, cam asta e adevarul: mai intai “O vara foarte instabila” si apoi “Adele”. Sex, iubire si pasiune … implicite si foarte explicite :).

Si acum sa trecem la lucruri serioase, desi serioase au fost si zisele de mai sus.

“La vie d’Adele – Chapitre 1&2” sau atat de frumos transpus ca titlu in limba engleza « Blue is the Wormest  Color » este un film construit cu mare intelepciune in ale vietii. Si cu mare intelegere a problemelor legate de deslusirea sinelui si identitatii tinerilor, de la descoperirea celei mai potrivite indeletniciri-profesiuni in viata – pe care sa o exerciti cu placere si cu daruire si pana la cautarea, descoperirea si asumarea identitatii sexuale.

Un film de mare sinceritate, care ne-o aduce in prim plan pe Adele, incepand din anul al doilea al liceului si continuand cu cativa ani dupa terminarea scolii si intrarea in profesiunea de educatoare-invatatoare.

Adele este o tanara de mare frumusete fizica (genul proaspat-dulce-linistit-meditativ), cu inclinatii deosebite pentru literatura … citeste si analizeaza cu un simt fin si echilibrat cartile studiate la cursuri .. si ma refer aici la Marivaux … carti care ii deschid ochii catre viata si care probabil sunt si un imbold catre deschiderea ei timpurie spre experiente sexuale. Experiente care insa nu reusesc sa ii umple golul din inima, dar care o imping sa isi exploreze sentimentele .. Si “Legaturi primejdioase” de Choderlos de Laclos sau “Viata Marianei” a lui Mariveaux sau scurtul interludiu sentimental-sexual cu colegul sau mai mare din liceu ii apleaca mai mult interesul catre inlauntrul sau, cercetandu-si tristetea care vine de undeva, are o cauza, o neimplinire. Experimenteaza si revoltele de grup ale tinerilor … “fiecare generatie, la fel”, in cautarea identitatii…

Acasa Adele are o familie de extractie simpla, mese imbelsugate … mancarea la loc de cinste … familia in jurul cinei … maniere cam nemanierate … se vorbeste cu gura plina, se bea vinul cu mancarea in gura … se ling degetele de urme de sos … se baga cutitul in gura pe post de furculita … resturile de mancare se sterg de la gura cu mana … si cam la atata se reduce mediul familial. Ah, ba nu, mai este un aspect educational incumbat in familie … copila trebuie sa-si aleaga o profesiune sigura, fara multa invatatura superioara, sa castige bani de trai cat mai curand posibil., fara sa-si iroseasca ani lungi pe bancile facultatilor.  Prin urmare … o familie cu care nu te poti sfatui … prietene si colege cu care nu poti discuta niciuna dintre problemele cu care se confrunta Adele: trezirea si cautarea exprimarii ei, cea care se simte cu adevarat, cea care este atrasa afectiv si sexual de catre femei, nu de catre barbati.

Si Adele, tanara care pare o fetita cu gura de bebelus, indrazneste… face primul pas catre o colega de scoala, insa greseste, pentru ca nu stie inca sa decodifice adevaratele semnale. Vine insa si momentul cand intra in anturajul fetei cu parul albastru, aceea care ii captase mai demult atentia, aceea alaturi de care va invata ce inseamna iubirea si pasiunea cu care se pot iubi doua fiinte, indiferent daca relatia este traditionala, intre un barbat si o femeie, sau de alt fel – intre doi barbati sau intre doua femei. Invata sa se defineasca prin aceasta relatie, prin placerea de a se contopi in dragoste cu iubita sa … Adele lucreaza cu placere in gradinita apoi in cursul primar, cu copii pe care ii iubeste si carora li se dedica cu atentie. O profesiune de dascal izvorata dintr-un suflet tanar si cald si o minte bine pregatira pentru aceasta devotiune. Emma picteaza … si primeste “cu mult merit” ofranda iubirii si atentiei neconditionate a Adelei Dar ca in orice relatie, apare gelozia, se fac simtite diferentele de clasa sociala, de intelect, de preocupari, de anturaj.

Studenta la “arte frumoase” devenita mai apoi pictorita Emma, apartine unei familii aflate pe o scara sociala mai inalta … a beneficiat de o educatie mai completa, are preocupari artistice si intelectuale elevate si o activitate care o prpulseaza in viata boema unde o reintalneste pe fosta ei iubita (si mentora probabil), astfel incat ceva se clatina in structura cuplului Adele-Emma. Niciuna dintre ele nu pune insa pe masa cartea sinceritatii. Pe de o parte Adele isi exploreaza sporadic potentele bisexuale alaturi de un coleg de munca, iar pe cealalta parte, Emma reintra in anturajul “fostei”.  Si urmeaza explozia, ruptura, la fel ca intr-un cuplu obisnuit. Cu egoism si cu agresiune verbala ascutita, Emma – barbatul – capul familiei – isi da afara “din casa ei” iubita. Adele cerseste iertarea … in zadar. Si la distanta de cativa ani, Adele continua sa planga si sa spere in impacarea cu Emma, fara de care nu se simte implinita si iubita. Zadarnic, pentru ca Emma a ridicat un zid … s-a rupt total si rece de Adele, se simte perfect in noua ei familie, alaturi de “sotie” si de fetita acesteia.

Dar … dintre cele femei prinse in aceasta experienta edificatoare de viata, nu mentorul se afla pe treapta superioara, nu Emma, ci eleva, Adele, care a stiut sa invete, sa se exprime, sa-si asume identitatea, sa sufere, dar si sa devina o persoana puternica.

Léa Seydoux, interpreta Emmei, reuseste sa ne transmita cu preaplin un caracter aparent de catifea, dar dur, egoist, instabil, rece si lipsit de emotie adevarat.

Iata ce ne spune regizorul despre selectia actritei in acest film :

<< Am ales-o mai întâi pe Léa Seydoux pentru rolul Emmei. Avea frumusețea, vocea, inteligența și nonconformismul personajului. Dar ceea ce a fost decisiv la întâlnirea mea cu Léa este punctul său de vedere asupra societății, atenția cu care privește lumea din jurul său, conștiința ei socială. Angajamentul său față de lume, care mă caracterizează și pe mine. Am fost în măsură să realizez acest lucru cu adevărat pentru că am petrecut un an cu ea, de când a fost aleasă pentru rol și până la sfârșitul filmărilor. În plus, am constatat la Léa câteva lucruri care ar putea fi numite „arabism”, ceva specific sufletului arab. Ea mi-a spus mai târziu că are frați vitregi arabi, lucru pe care nu l-am știut. Léa are un mod de a trece prin viață, pe deplin conștient de faptul că totul este trecător. Este o modalitate de a accepta vicisitudinile vieții. Acest lucru are de-a face cu nomadismul, instabilitatea, ceva care este de ordinul melancoliie, așa-numitul „mektoub”. Léa este pătrunsă de acest lucru, de acest mod de a trece prin viață.>> (din Mapa de Presa a distribuitorului – Independenta Film)

Din aceeasi Mapa de Presa a IndependentaFilm, iata si « secretele” privind alegerea Adelei Exarchopiulos:

<<Regizorul Abdellatif Kechiche îşi aminteşte momentul în care a ales-o pe Adèle Exarchopoulos: “Am organizat un casting enorm. Însă pe Adèle am ales-o în momentul în care am văzut-o. Am invitat-o la braserie, la un prânz. A comandat tartă cu lămâie şi când am văzut-o cum o mănâncă, am ştiut: e ea! Felul cum mânca, felul în care mesteca… Gura ei a fost unul din elementele foarte importante în film. De fapt, gura şi buzele ambelor personaje din film au fost importante. Din motive omeneşti. Pot provoca tot felul de senzaţii şi simţiri.”>>

Filmul acesta abunda in scene de sex explicit , scene lungi, aproape in timp real, dar care mie cel putin nu mi-au produs refuz estetic si mai ales moral si nicio scanteie de pudibonderie si daca m-am intrebat de ce? raspunsul poate fi acela ca nu fac rapel de la bunul gust si slujesc exemplar scopului intelegerii emotiei si profunzimii sentimentelor dintre doua fiinte umane care se iubesc.

Si vin din nou cu un fragment din Mapa de Presa, pentru ca eu nu pot egala raspunsul lui Kechiche:

Intrebare: “Scenele de sex sunt esențiale pentru a explica puternica dragoste dintre cele două eroine. Cum ați ales să le abordați?”

Raspuns: “Ceea ce am dorit când filmam aceste scene a fost să arăt ceea ce eu găseam a fi frumos. Așa că am filmat acele scene ca pe niște picturi, ca pe niște sculpturi. Am petrecut foarte mult timp pentru a aranja lumina pentru ca ele să fie într-adevăr frumoase, după care, coregrafia înnăscută a gesturilor de iubire a avut grijă de restul, foarte natural. Vizual să arate frumos, păstrînd, în același timp, dimensiunea sexuală. S-a căutat și s-a muncit din greu. S-a și vorbit mult, dar în final discuțiile nu au servit la nimic. Se vorbește mult pe platou, dar până la urmă tot ce se spune nu contează atât de mult, pentru că discuțiile sunt foarte intelectualizate, iar realitatea este mult mai intuitivă.”

Cinematografia semnata de Sofian El Fani creaza o lume vie in care evolueaza Adele si Emma si picteaza superbe tablouri  in care se impletesc firele de par, gurile, contururile si trupurile celor doua protagoniste, subliniind plastic si estetic sexualitatea profunda si emotionanta.

I Follow Rivers, perfecta aceasta piesa.

Trei ore de vizionare pe care nu le-am simtit scurgandu-se cu greutate.

Un film care iti lasa un gust infinit de tandrete… un bagaj experimental valabil pentru orice tip de cuplu, un bagaj cu care poti merge mai departe in viata pentru a te defini, a te exprima si a te implini.

Nota: 9/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=q4CwMmJM9FA’]