La vérité (2019) – Adevărul
Regia: Hirokazu Kore-eda
Distribuția: Catherine Deneuve, Juliette Binoche, Ethan Hawke
A fi mamă sau a fi femeie? Iată o dilemă care frământă mințile doamnelor din întreaga lume, dilemă cu care fie ne conformăm și încercăm să găsim un mijloc de aur, fie ne abandonăm extremelor. În linii mari, anume la această idee am ajuns, în rezultatul vizionării filmului „La Vérité”, peliculă regizată de Hirokazu Kore-eda, renumit pentru filmul „Shoplifters”. De această dată, regizorul de origine niponă părăsește pământul natal și purcede la un experiment cinematografic în inima Europei, explorând un subiect delicat: relația mamă-fiică.
O divă îmbătrânită a cinematografiei franceze, Fabienne Dangeville, interpretată minunat de Catherine Deneuve, își publică memoriile cu titlul „La Vérité”, încercând să păstreze alura impecabilă de vedetă. Totuși, fiica sa Lumir (interpretată perfect de Juliette Binoche), scenaristă căsătorită cu american Hank (am fost mirată să-l revăd într-un astfel de rol pe Ethan Hawke), nu găsește în paginile acestui volum nici un pic de adevăr. Prin urmare, între cele două începe o veritabilă dezbatere, un soi de dialog, pe alocuri cu fraze nerostite.
Tema centrală a peliculei se axează pe apatia din relația celor două femei care se mișcă încet spre apusul vieții. Una se luptă cu accesele de grandomanie și cu dorința nesecată de faimă, cealaltă cu complexele din copilărie: absenteism parental și dorința de a amintiri figurii materne cât de necesară îi e.
Totuși, „La Vérité” nu este un film dramatic în canoane obișnuite, ci dimpotrivă e un soi de redare liniară a temei, fără grabă, într-o lentoare care te cucerește. Cadrele filmate și alese pe sprânceană, jocul actorilor, figura absentă a unei alte femei cu care Dangeville a concurat într-un trecut îndepărtat – iată câteva dintre elementele forte ale peliculei. E de remarcat că regizorul a conceput un film frumos, mizând pe dorința spectatorului de a fi părtaș la o dramă uzuală. Se observă acest lucru din replicile eroinelor, din încercarea lor disperată de a se auzi, pentru că da – ele nu se aud și își erodează relația tot mai tare.
Este inedită abordarea regizorului asupra îmbătrânirii care le afectează pe personaje, o îmbătrânire de aducere aminte a vremurilor demult apuse. Pelicula lui Kore-eda abundă de nostalgie, de tristețe pe care o colorează în fiecare cadru. Este suficient să o vezi pe Deneuve într-o scenă solitară într-un restaurant chinez ca să înțelegi că mesajul uneori e ascuns mult mai adânc.
Evident, „La Vérité” este și o mostră cinematografică de talent ascet, pentru că n-avem un dinamism abundent, n-avem crize istericale, ci dimpotrivă avem un joc maturat, real, desprins din rutina celor care cu greu se despart gloria vremurilor demult apuse. „Sunt o actriță, nu pot spune adevărul, deoarece este mult prea banal”, rostește personajul lui Deneuve, mutând centrul de greutate spre vulnerabilitatea sa, ca om, ca societate, ca ființă.
Cred că acest film se poate încadra perfect în categoria peliculelor care deși sunt statice au un dinamism ideatic aparte, raportându-ne la esența unor sentimente tari: loialitate, dragoste și compasiune.
În cinematografele din România din 26 februarie, distribuit de Independența Film.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: bulles de cultures, premiere.fr)
