Kill Bill: Vol. 2 (2004)
Regia: Quentin Tarantino
Distribuția: Uma Thurman, David Carradine, Michael Madsen, Daryl Hannah, Perla Haney-Jardine, Chia-Hui Liu
Moto: „When I arrive at my destination, I am gonna kill Bill.”
Dificil să spui ceva despre perfecțiunea imaginată de Quentin Tarantino în cele două părți ale seriri Kill Bill (dar și mai dificil este să scrii despre cea de-a doua parte, după ce colega mea, Mihaela, a scris un articol frumos despre Kill Bill vol. 2). De altfel, eu consider că prima parte a filmului a reprezentat surpriza absolută, a avut multă savoare și o explozie nemaipomenită de fapte și evenimente aproape neverosimile, încât a lăsat pe merit partea a doua într-o umbră, pentru că multe din surprize fuseseră devoalate și partea a doua părea că nu va mai aduce nimic nou. Și totuși…
De ce afirm ceea ce afirm? Pentru că, încet-încet, ne dăm seama încă din primul episod despre ceea ce urmărește Mireasa (Uma Thurman): uciderea tuturor găștii din care făcea parte până acum 4 ani, pe rând, cu sânge rece și fără să rateze pe cineva, dar mai ales uciderea lui Bill, cel pe care îl iubește (e clar!), dar în același timp îl urăște din toată inima. Căci Bill, ni se arată la începutul volumului 1, este cel care a împușcat-o în cap, Bill este cel care a lăsat-o însărcinată (după cum ea însăși mărturisește cu doar o secundă înainte să fie împușcată). Da, și este Bill, așa cum aflăm la finalul primului film, este cel care i-a răpit fetița aflată încă în burtă și a crescut-o până acum. Dar Black Mamba/The Bride/Beatrix Kiddo nu știe și acest ultim amănunt.
Așadar, Mireasa se află în urmărirea foștilor săi colegi. Chiar dacă lupta cu O-Ren Ishii (Lucy Liu) a fost impresionantă și rămâne în memoria spectatorului, cel puțin până la confruntarea finală cu Bill, suspansul rămâne pentru că fiecare adversar este diferit, iar Tarantino este extrem de atent la detalii. Dacă victoria finală este clar întrevăzută aproape de la începutul volumului 1, de la acea listă de pe care nu se vedeau numele, important este modul în care va muri următorul. Și apoi următorul. Pe rând, Bud (Michael Madsen), Elle Driver (Daryl Hannah), Bill (David Carradine) vin și trec.
Sunt două lucruri pe care le urăsc eu cel mai mult la cinematografia actuală: mania pentru supereroi si blockbustere și apariția a numeroase prequel-uri și sequel-uri, doar pentru a suplimenta veniturile la box-office. Ei bine, Kill Bill vol. 2 nu păcătuiește din aceste puncte de vedere. El doar întregește un întreg, iar Beatrix nu este deloc un supereroi. Poate unii vor zice că a fost construită exagerat, că are prea multe puteri datorate mai ales sabiei construite de Hattori Hanzo sau că supraviețuiește miraculos până și unei îngropări de viu. Nu, Tarantino știe ce vrea să construiască, fie și caricatural, fie și aparent neintenționat. Cum să nu ne dăm astfel seama că, în vreme ce prima parte a împrumutat mult din filmul japonez cu samurai, volumul 2 este influențat în principal de filmele de arte marțiale chinezești (și câte nu urmăream noi la începutul anilor ’90!) și de westernurile spaghetti? Sau că fiecare om ucis este ucis prin propriile arme, fie că vorbim de un șarpe, de minciună sau de o lovitură fatală, pe care o propovăduiește? Sau joacă vreun actor prost în filmele lui Tarantino? (eu nu l-am descoperit!)
Sunt multe de spus, dar este clar că cele două Kill Bill trebuie vizionate împreună, chiar dacă există unele diferențe sesizabile între ele: Vol. 2 este cu siguranță mai puțin violent și este condus mai degrabă prin dialog decât prin acțiune. Dacă Tarantino este recunoscut prin violența filmelor sale și sunteți obișnuiți cu asta, atunci vă veți mira când veți descoperi că Vol. 2 din Kill Bill este un film mai degrabă romantic, iar personajele aflate în relație de adversitate sunt sensibile, curg chiar câteva lacrimi, sentimentele fiind aduse la suprafață. La final, cel care rămâne în picioare se află pe podeaua unei băi și râde-plânge. A pierdut pe cineva, a câștigat pe altcineva. Sufletul este împăcat, dar nu va fi niciodată complet. Alegerea fusese însă făcută cu mult timp înainte.
Nota: 8,5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=q2h6EFk36kI’]
