Jurassic World (2015)
Regia: Colin Trevorrow
Distributia: Chris Pratt, Bryce Dallas Howard, Ty Simpkins, Vincent D’Onofrio
Dupa mai bine de doua decenii de la prima intalnire cu dinozaurii readusi la viata de Steven Spielberg in „Jurassic Park”, fioroasele creaturi navalesc din nou pe ecranele cinematografelor si in viata noastra de pe aceeasi Insula Nublar, in format IMAX, 3D, 3D digital si 4DX, in viziunea regizorala a lui Colin Trevorrow. „Vinovati” de invazie sunt studiourile Universal Pictures si pe plan local RoImage, careia ii multumim pentru vizionarea in avapremiera.
„Jurassic World” revine la premiza originalului bazat pe povestirea lui Michael Crichton lansata la inceputul anilor ’90, ignorand cu desavarsire incercarile precedente de continuare a povestii. Noua pelicula propunand o experienta diferita, in spiritul originalului insa cu mai multi si mai mari dinozauri, mai multe urmariri si momente de suspans alaturi de confruntari cu specii revitalizate care gratie tehnologiei tridimensionale iti sufla in fata si scot strigate de lupta fix langa urechea spectatorului.
O poveste „copy-paste” dupa „Jurassic Park” vor carcoti unii si pe buna dreptate, insa numai pana la un punct, pentru ca noua varianta este imbunatatita cu factorul spectaculozitate, cu situatii limita si umor care ii vor asigura individualitatea si succesul la public.
Douazeci si doi de ani au trecut de la dezastrul de pe Insula Nublar, si odata cu timpul uitarea s-a asezat peste evenimentele petrecute aici. Visul extravagantului miliardar John Hammond s-a implinit intr-un final si parcul tematic cu dinozauri este operational, minunat si apreciat, mai frumos si mai spectaculos ca niciodata, putand gazdui pana la 22.000 de vizitatori simultan.
Irrfan Khan ii da viata noului proprietar al asezamantului cu distractii, Simon Masrani, cel sub indrumarea caruia parcul atinge susccesul maxim gratie tehnologiei si masurilor de siguranta adoptate. Cu toate acestea nevoia de a se reinventa, de a captiva atentia vizitatorilor cu noi si noi atractii conduc la alegeri neinspirate si infernul se dezlantuie.
Filmul pare construit in doua parti motivate de subiect, dar mai putin inspirate ca durata. Prima parte este dedicata introducerii personajelor si motivatiilor acestora, a temelor principale si secundare – relatii de familie, divort, relatii intre frati, relatii sef-subaltern, superioritate si aroganta militara, banii ca motivatie, orgoliul ca motivatie, o parte ce ar fi fost mult mai apreciata daca ar fi fost mai scurta. Filmul treneaza aici in ciuda abundentei de informatii, insa odata cu evadarea marii bestii actiunea se dezlantuie si adevaratul film de actiune incepe in forta.
Instabilitatea isi face loc in acest paradis, din microscopul cercetatorului Henry Wu (BD Wong) prin ultima sa inventie – o noua specie de dinozaur creata in laborator – Indominus Rex – mai mare, mai puternica si mai fioroasa decat cele deja existente si, gratie mixajului de gene folosite, prea inteligenta si imposibil de stapanit, asa cum se va dovedi pana la final.
Claire Dearing (Bryce Dallas Howard), o faptura rigida, vesnic pusa la punct si obsedata de cariera sa conduce parcul de distractie cu mana forte. Imaginea perfecta a functiei pe care o detine nu se regaseste insa si in viata privata in care este o matusa absenta din viata nepotilor sai despre care nu stie mare lucru. In incercarea de a remedia aceasta situatie, Claire ii invita intr-o vacanta de vis pe cei doi baieti Zach (Nick Robinson) si Gray (Ty Simpkins). Dintre toate personajele prezente in film, pe Claire o vedem cel mai des, ea se desprinde ca personaj principal, mai intai prin preocuparile strict legate de post in dauna rolului de matusa, apoi ca eroina in confruntarea cu pericolele si provocarile parcului. Povestea de dragoste ce se infiripa cu Owen si frustrarea hilara ca nu-i sunt recunoscute meritele de eroina de catre baieti contribuie la complexitatea personajului sau.
Gratie imaginatei scenaristilor si respectand oarecum originalul inspirator, cei doi pusti vor trai experienta vietii lor cand se vor rataci in parc, printre anticii readusi la viata sau urmariti de cea mai fioroasa bestie inventata in laborator, prilej pentru inserarea unor teme de familie si clisee atat de previzibile si de des intalnite: relatiile si problemele de familie, dragostea intre frati, respectul si responsabilitatea, asumarea greselilor si slabiciunilor si depasirea lor.
Pe Chris Pratt il intalnim in rolul lui Owen, un fost militar specialist in comportamentul animalelor, devenit mascul alfa intr-un grup de velociraptori pe care i-a crescut de la nastere. Are charisma, energie, un fizic impunator si prestanta necesara unui erou de actiune, precum si sarcasmul necesar pentru a nu se lua prea in serios. Scena in care pleca in urmarirea dinozaurului evadat, conducand o motocileta, flancat de raptorii pe care ii conduce, nu o voi uita prea curand.
Inca de la primele secvente Owen isi asuma rolul de cerebral, singurul perfect constient de riscurile ce le presupune lucrul cu aceste animale prea putin cercetate si prea usor acceptate ca inofensive gratie tehnologiei de securitate. De asemenea, el este si obiectul adoratiei eroinei principale – Claire – insa lipsa de chimie dintre cele doua personaje m-a facut sa apreciez umorul si ironia cu care este tratata relatia ce se infiripa.
Distributia este completata de Vincent D’Onofrio – Vic Hoskins, antreprenor militar, reprezentantul InGen, cu o interpretare putin exagerata si cu o motivatie nejustificata de catre scenariu. Visul sau este transformarea dinozaurilor in arme si folosirea lor pe campul de bataie pentru a reduce pierderile de vieti omenesti, insa gandirea sa strict pozitiva, fara a lua in calcul si potentialul pericol al planului nu pare credibila, nici motivata.
Jake Johnson si Lauren Lapkus, simpli angajati in camera de control a parcului par introdusi in scenariu pentru a asigura nota de umor cu replicile lor sarcastice, spirituale.
Nu pot sa-i uit pe dinozauri, personaje principale atragatoare, simpatice si inspaimantatoare, fiecare dupa natura lui. Probabil ca ar fi putut fi mult mai veridic realizate avand in vedere mijloacele tehnice avute la dispozitie acum, insa ma consider perfect satisfacuta de gingasia brontozaurul pe moarte si total speriata de pufaielile velociraptorilor si aparitiile neasteptate ale monstrului din acvariu…A mai vrut si o pasare cu colti sa-mi intre in ochi la un moment dat, dar m-am ferit la timp.
„Jurassic World” este intr-adevar un „Jurassic Park” in haine noi, nu neaparat mai stralucitoare sau mai de efect ca primele, dar spectatorii sigur se vor destinde urmarind noile modalitati prin care dinozaurii ingrozesc oamenii. De neuitat? Clar nu, doar de savurat intr-o torida noapte de vara.
Nota: 7/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=RFinNxS5KN4′]
