Quand j’étais chanteur (2006)
Regia: Xavier Giannoli
Distribuția: Gérard Depardieu, Cécile de France, Mathieu Amalric
Alain si Marion, eroii filmului ‘Quand j’etais chanteur’ (titlul englez este ‘The Singer’), regizat de Xavier Giannoli si lansat pe ecrane in 2006, se intalnesc, se plac si petrec impreuna o noapte care ar putea fi o intalnire dintre acelea de o noapte. Abia dupa aceea incepe intre ei o relatie complicata, care are sanse sa se indrepte spre o poveste de dragoste. Spre deosebire de multe povesti din alte filme, dar poate la fel cum se intampla nu odata in viata, nu dragostea este o conditie a relatiei intime, ci invers.
Legătura dintre Alain și Marion are toate șansele să nu ducă la nimic. Există între ei cam 20 de ani diferență de vârstă,și amândoi trec prin crize profunde și diferite. Alain Moreau este un cântăreț trecut de 50 de ani și dincolo de vârful carierei și al capacităților sale vocale. Cântă în cluburi de dans și la diferite evenimente sociale, interpretează cântecele altora și știe să dialogheze cu un public format în special din femei coapte la vârstă. Este pasionat de ce face, dar cariera și meseria sa sunt amenințate de trend-ul karaoke și de apusul sălilor de dans care erau cândva atât de populare. Marion lucrează la o agenție de vânzări de proprietăți, o femeie frumoasă și o profesionistă eficientă, a cărei viață particulară este marcată de o primă căsnicie care pare să se fi terminat foarte rău pentru ea, ducând la înstrăinarea de fiul ei în vârstă cam de zece ani. Alain și Marion se reîntâlnesc, se simt atrași unul de celălalt, dar legătura este ezitantă, are nevoie de pretexte, este presărată de tăceri și despărțiri. Tocmai incertitudinea este cea care face însă relația dintre cei doi credibilă. Poveștile adevărate de dragoste sunt rareori liniare și lipsite de meandre.
Calitatea filmului datorează extrem de mult celor doi interpreți principali. Gerard Depardieu este uriaș în acest film și mă uimește din nou prin combinația de carismă unică și personală și felul în care reușește să se topească în rol. Joacă și cântă cu pasiune, iubește și se întreabă pe sine permanent și în niciun moment nu ne îndoim că este și Alain Moreau și Gerard Depardieu. Cecile de France este frumoasă și vulnerabilă. Multe dintre scenele dintre ei sunt compuse din puține cuvinte, din tăceri și priviri, și totuși chimia dintre cei doi este evidentă. Ei par în permanentă a se întreba ce li se întâmplă și de ce dragostea le-a apărut în cale într-o întruchipare atât de improbabilă. Întâlnirile lor au loc de multe ori în case oferite spre vânzare, decoruri impersonale sau personalizate de alții, străine trăirilor lor într-un fel care mi-a amintit de filmele lui Michelangelo Antonioni. Atmosfera cluburilor de dans și a industriei muzicii pentru consum este excelent redată, și vreau să semnalez aici și interpretările actoricești ale lui Mathieu Amalric și Christine Citti. Filmul este sensibil și credibil și are multe șanse să rămână în amintirea spectatorilor la multă vreme după vizionare.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: Youtube.com, Cinemamuseum.org.uk)
