Mr. Klein (1976)
Regia: Joseph Losey
Distribuția: Alain Delon, Jeanne Moreau, Francine Bergé
Cumva, am ajuns să văd abia acum, la 45 de ani după lansare, ‘Mr. Klein’, filmul lui Joseph Losey realizat în 1976, unul dintre cele mai interesante filme despre Holocaust și despre Parisul din perioada ocupației naziste. Filmul este produs de Alain Delon, care joacă și rolul principal, una dintre cele mai bune creații actoricești ale carierei sale. Este vorba în același timp despre unul dintre ultimele filme din cariera lui Joseph Losey, remarcabil regizor de film și de teatru american, care și-a petrecut însă multe decenii ale vieții sale în Europa, exilat din cauza convingerilor sale comuniste. A realizat câteva filme de succes și răsunet, majoritatea în Anglia, în anii ’60. ‘Mr. Klein’, realizat în Franța, este remarcabil și ca atitudine politică, fiind unul dintre primele filme care abordează lucid și critic istoria problematică a colaboraționismului francez și se încadrează și în tematica și atmosfera filmelor precedente ale lui Losey cu personaje care își pun problema identității și descrierea unor relații ambigue, lăsând de multe ori spectatorul să decidă semnificația a ceea ce vede pe ecran. Nu cred că greșesc dacă afirm că este ultimul mare film al lui Losey.
Acțiunea se petrece în Parisul ocupat de germani în iarna anului 1942. Robert Klein (Alain Delon) este un neguțător de artă care duce o viață comodă profitând de posibilitatea de a cumpără la preturi scăzute tablouri din colecțiile evreilor care nu-și puteau profesa meseriile și care erau nevoiți să se despartă de obiectele din case pentru a supraviețui. Ambiguitatea numelui său alsacian îl pune într-o situație incomodă când este confundat cu un Robert Klein evreu și începe să primească ziarul comunității evreiești. A fi evreu în Parisul ocupat era mai mult decât o stigmă sociala, și încercând să clarifice situația, domnul Klein se încurcă în meandrele birocrației regimului de la Petain. Căutarea alter-egoului său devine un fel de intriga polițistă într-o lume devenită absurdă după criteriile logicii și legalității pe care le cunoscuse până atunci. Treptat, începe să deschidă ochii la amploarea discriminărilor cărora le erau victime evreii și de care profitase și el până atunci cu nonșalanță. Încercând să-și demonstreze propria ‘puritate națională’, domnul Klein începe să se apropie de celalalt Robert Klein, care îi pusese în pericol, intenționat sau nu, existența facilă de până atunci. Cei doi Robert Klein nu se întâlnesc niciodată dar destinele lor sunt legate.
Calitatea cinematografiei lui Joseph Losey este remarcabilă. Parisul sub ocupație, decadent și indiferent, în care o parte din populație adoptase lozincile, politicile și legislația rasială a ocupanților și devenise complice la persecuții și deportări negând principiile democrate ale Franței, este adus pe ecran cu autenticitate și fară menajamente. Atent ca întotdeauna la detalii, Losey creează decoruri interioare diverse, de la apartamentul sofisticat al eroului sau reședință într-un castel a probabilei amante a celuilalt Robert Klein la locuința închiriată, mizeră și invadată de șobolani a acestuia sau coridoarele prefecturilor de poliție. Străzile sunt pustii, reci, ostile și dacă apar vehicule ele sunt mașinile politiei sau Gestapo-ului. Muzica joacă un rol important în două scene cheie, una petrecandu-se în castel, cealaltă într-un cabaret. Sunetul telefoanelor este amenințător ca în filmele lui Hitchcock. În fine, scena finală este probabil prima reprezentare pe ecran într-un film de ficțiune a raziilor și deportărilor de la Velodromul de Iarna, episod istoric trecut sub tacere până atunci, pe care mulți francezi l-ar fi preferat uitat.
Alain Delon își joaca rolul intre nonșalanta, sfidare, încercarea de a ignora realitățile și asumarea acestora. Printre actorii care apar pe generic trebuie să-i menționez pe Jeanne Moreau și Michael Lonsdale, actori formidabili care joacă aici roluri secundare consistente. Finalul este discutabil și discutat, deschis multor interpretări care nu au fost, cred, evaluate definitiv până în ziua de astăzi. IMDB menționează că și Costa-Gavras a contribuit la scenariu deși nu este menționat pe generic. ‘Mr. Klein’ este un film obligatoriu despre Franța ocupată și despre atitudinea francezilor față de Holocaust, un film care merită să fie văzut, gândit și discutat.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IDMb.com, Criterionchannel.com)
