Hanyo (2010) – The Housemaid – Camerista
Regia: Sang-soo Im
Distributia: Do-yeon Jeon, Jung-Jae Lee, Seo Woo
„Camerista” se bazează pe un film clasic coreean din anii ’60 pe care nu am văzut încă, dar care este menţionat de mulţi critici şi spectatori care sunt bine informaţi despre cinematografia coreeană. Neavând niciun termen de comparaţie, am (poate) avantajul de a judeca filmul de sine stătător. Ca şi în multe alte filme coreene, aceştia duc un gen binecunoscut (drama unei bogate familii de casă şi relaţia ei cu servitorii din casă), în direcţii neaşteptate pentru spectatori obişnuiţi cu stilurile de cinematografie europene sau americane.
Eun-Yi este o tânără femeie care provine dintr-un mediu sărac, care se angajează într-o casă de oameni atât de bogaţi, încât nicio plăcere pare să nu le fi fost refuzată încă de la naştere. În afară de a fi cameristă, ea este pentru moment şi îngrijitoarea singurului copil al cuplului bogat, din cauză că doamna casei urmează să dea naştere unor gemeni, în curând. Ea se va regăsi după angajare în postura de obiect alternativ al dorinţei stăpânului casei, iar atunci când ea devine gravidă, va fi percepută ca o ameninţare la rutina de lux a vieţii de familie a celor bogaţi. Servitoarea mai în vârstă din casă, soacra şi soţia înselată vor construi un adevărat complot pentru a elimina pericolul. Şansele sale de a se împotrivi cu succes sunt minime.
Regizorul Sang-soo Im a avut privilegiul de a construi o casa plină cu visele sale pentru a descrie mediul în care trăiesc bogaţii, care contrastează puternic cu cele câteva imagini realiste din mediul urban modern. Efectele vizuale pe care le-a creat, decorurile şi culorile sunt excelente si fac parte integrantă pentru a construi calitatea acestui film. Mi-a plăcut, de asemenea, şi interpretarea, cu Do-yeon Jeon în rolul principal, ca singurul personaj cu sentimente umane şi nesiguranţă, pentru a contrasta cu fanteziile răsfăţaţilor şi modul rece de a-şi urmări interesele al celorlalte personaje din jurul ei.
Presiunea psihologică amplificată de împrejurări este bine construită şi oferă justificarea necesară pentru această poveste, care începe cu o sinucidere şi se termină cu o alta. Filmul are, de asemenea, un final care este lăsat deschisă pentru comentarii – l-am citit ca o atingere suplimentară a accentului comentariului social din poveste. Regizorul pare să fi învăţat şi să fi integrat unele dintre lecţiile luate de la marii maeştri ai cinematografiei mondiale precum Kubrick sau Bunuel, dar vocea sa este suficient de clară şi originală în acest film, pentru a aştepta mai mult de la el în viitor.
2 comments