Worlds Apart (2015) – Enas Allos Kosmos
Regia: Christoforos Papakaliatis
Distribuția: J.K. Simmons, Christoforos Papakaliatis, Andrea Osvárt, Tawfeek Barhom
Deşi localizată la extremitatea sudică a Uniunii Europene sau poate chiar din acest motiv, Grecia s-a aflat în ultimii ani la intersecţia Europei. Criză economică care a lovit Europa şi întreaga lume cu un deceniu în urmă a fost deosebit de dificilă pentru economia greacă, în parte din cauza factorilor globali, în parte datorită acumulării de administrare defectuoasă şi de decizii greşite în politicile economice. Pentru ca economia greacă să supravieţuiască, au fost impuse programe dure de austeritate de către UE şi de FMI, ceea ce a dus la reducerea salariilor şi a pensiilor şi mai ales la pierderea locurilor de muncă pentru un procent semnificativ din forţă de muncă. Pe de altă parte, Grecia s-a trezit împreună cu Italia, ca fiind o destinaţie ţintă şi un punct de intrare în Europa pentru sute de mii de refugiaţi din razboaie şi catastrofe economice din Africa şi din lumea islamică. Presiunea socială şi economică a avut ca rezultat costuri ridicate pentru familiile şi cetăţenii greci, situaţii de criză personală pentru persoanele care şi-au pierdut sau sunt în pericol să-şi piardă siguranţa într-o lume în schimbare. Pentru unii dintre ei refugiul a fost în extremism politic. Pentru alţii în dragoste. Acesta este fondul, dar şi tema principala a filmului actorului şi regizorului Christopher Papakaliatis, „Enas Allos Kosmos” sau „Worlds Apart”.
Filmul se bazează pe trei povestiri, care la început par să aibă în comun doar relaţiile dintre trei greci şi trei străini de origini şi statuturi diferite. O tânără studentă este salvată de viol de către un refugiat sirian ilegal, iar povestea de iubire inevitabilă rezultă, de asemenea, în ocazia că fata să fie expusă realităţilor condiţiilor de viaţă ale migranţilor şi pericolului cu care aceştia se confruntă sub ameninţările huliganilor fascişti. Un tată de familie de vârstă medie are o relaţie de o noapte, cu o frumoasă femeie suedeză, care se transformă într-o relaţie mai lungă, doar pentru a descoperi că ea este managerul programului de restructurare la locul său de muncă care îi pune cariera proprie şi cariera oamenilor aflaţi sub conducerea sa sub ameninţare. O gospodină care se lupta să termine luna se cunoaşte cu un pensionar german în faţa supermarketului unde nu-şi mai permite să mai cumpere mâncare, începând o poveste de dragoste discretă la apusul vieţilor celor doi. Nici una dintre cele trei poveşti nu poate avea un sfârşit fericit în lumea reală, şi poate că aici ar fi trebuit să încheie filmul. Dar nu a făcut-o.
Povestirea este destul de fluidă, în stilul filmelor romantice europene (mai ales franceze) cu fundal social. Jocul actorilor este de asemenea bun, toţi cei şase actori sunt bine distribuiţi şi îşi joacă rolurile cu sinceritate şi emoţie. Cel de-al şaptelea personaj – cel al lucrătorului în vârstă şi dezamăgit care adoptă extremismul, este cel care merită o notă specială. Numele actorului a fost Minas Hatzisavvas şi acesta a fost ultimul său rol pe ecrane, a murit imediat după finalizarea filmului.
Cele trei poveşti converg în cele din urmă, şi exact aici, cred eu, întreaga structura îşi pierde originalitatea, şi se încadrează într-un teren al deznodământurilor previzibile şi melodramatice ale soartei. În timp ce întreaga mândrie grecească este explicit enunţată (ni se aminteşte de mai multe ori că lumea o fi inventat eficienţa economică, dar grecii au inventat dragostea), acest film despre destrămarea vieţilor grecilor de rând şi cea a familiei greceasti sub presiunea crizei şi despre dificultatea relaţiilor cu străinii într-o lume globală are un final extrem de convenţional, în stil cinematografic american.
