Ghinionistul (2017)
Regia: Iura Luncasu
Distribuția: Diana Dumitrescu, Virgil Iantu, Vlad Logigan, Codin Maticiuc, Gheorghe Visu
Comedia ‘Ghinionistul’, regizată de Iura Luncașu, pe care am văzut-o în cadrul Festivalului Filmului Românesc organizat în aceste zile în Israel, mi-a amintit despre bancul cu răposatul care trebuie să aleagă între diferitele feluri de iaduri. În mod firesc el alege iadul românesc: nici temperatura din cazanele cu smoală nu este chiar așa de încinsă, nici dracii nu sunt chiar draci, și oricum, le dai o sută de lei și ‘se rezolvă’. Cam aceasta este atmosfera satirizată de acest film simpatic, cu multe intenții și idei bune, dar nu toate duse până la capăt. O comedie românească, nu? … dar oricum, reconfortant să vedem și așa un film după atâtea alte filme ‘serioase’.
Eroul principal al filmului este Robert (Vlad Logigan), un tânăr muzician de pe undeva pe lângă Reșița, care este convins că are ghinion în viață. Își duce traiul nu de pe azi pe mâine, ci de dimineață până la prânz, sau de la prânz până seara, cu două surori adolescente și un tată bețiv (Gheorghe Visu) în grijă, în timp ce speranțele sale de a se realiza într-un domeniu muzical nu prea comercial (chitara clasică) par egale cu zero. Proprietăreasa casei pe care o închiriază, cârciumarul, mama nimfomană a elevei sale de chitară, toți profită de el, și gangsterii locali încearcă să-l implice într-o răpire. Robert face parte din categoria personajelor de comedie care de la Charlot până la Benigni cuceresc spectatorii și inimile fetelor frumoase din filme prin inocența și bunătatea lor. Dacă ar putea doar să spargă cercul vicios al ghinioanelor.
Ce mi-a plăcut? Vlad Logigan este foarte potrivit pentru rol și îl joacă foarte bine. Ar merita poate ca acest film să devină un ‘pilot’ pentru un serial. Scenariul este bine scris, rare sunt momentele în care povestea trenează. Combinația dintre haz-de-necaz-ul social, umorul de situații și cel absurd funcționează în cea mai mare parte a timpului bine și există destule întorsături și surprize care păstrează trează atenția spectatorilor.
Ce mi-a plăcut mai puțin? Restul personajelor sunt reduse mai mult la stereotipuri care nu reușesc să depășească în pofida eforturilor actorilor nivelul de sketch comic. Finalul pare cam expediat, ideea este bună, dar cred că merita să fie dezvotata în câteva scene. În general parcă lipsește mai multă îndrăzneala, mai multă nebunie, care ar fi putut să transforme acest film dintr-o comedie amuzantă într-un film memorabil. Și așa însă, ‘Ghinionistul’ oferă publicului o altă fațetă a unei școli cinematografice diverse, cu creatori talentați și independenți.
