The Stranger (1946) – Necunoscutul
Regia: Orson Welles
Distribuția: Orson Welles, Edward G. Robinson, Loretta Young
Realizat în 1946 ‘The Stranger’ este una dintre încercările lui Orson Welles de a face filme în cadrul sistemului de producție al Hollywoodului. A fost un pariu reușit din punct de vedere comercial, care avea să rămână însă o excepție în cariera de regizor a lui Welles. Multe dintre filmele sale care au urmat fie au depășit bugetul sau timpul de producție, până la anularea în unele cazuri a proiectelor, fie l-au obligat la atâtea concesii artistice încât Welles le-a renegat mai târziu și chiar a refuzat să-și recunoască paternitatea. ‘The Stranger’ însă, produs de Sam Spiegel și de John Huston (care a fost și co-producător și co-scenarist, dar nu a fost creditat) reușește să aducă pe ecrane o temă foarte actuală în anii de după război – vânătoarea de criminali naziști – și o face cu o eleganță și cu o concizie care fac din film un reper pentru multe producții cinematografice de filme ‘noir’ și de tensiune.
‘The Stranger’ este unul dintre primele filme realizate după război în care eroul principal este un vânător de naziști. Aflat pe urmele unui criminal de război care a șters din arhive orice urmă a identității sau fizionomiei sale, detectivul Wilson îl eliberează pe un alt nazist și îl urmărește, convins că acesta va lua legătură cu fostul său părtaș la crime. Cei doi ajung într-un orășel american unde fostul nazist, sub identitatea falsă a unui profesor de istorie, este pe cale de a se însura cu Mary, tânăra fiică a unui judecător. Încercând să-și șteargă urmele, criminalul îl ucide pe complicele său. Singura persoană care poate face legătura dintre asasin și trecutul sau este proaspăta soție, dar aceasta este și îndrăgostită și fidelă jurământului făcut la biserică de a fi alaturi de soț la bine și la rău. Va renunță Mary la adorația pentru bărbatul de care este îndrăgostită? Sau poate că pe acesta îl va trăda pasiunea pentru ceasuri, hobby-ul care se știa că este și al criminalului urmărit?
Iată un film comercial care este în același timp un film de artă și un film care conține o comoară de referințe pentru ceea ce va urma în filmografia lui Orson Welles dar și în alte genuri ale cinematografiei americane și mondiale. Este unul dintre primele filme din genul celor dedicate vânătorii de naziști. Vor urma multe altele, până prin anii ’80, când genul ajunge la apogeu. Pentru prima dată într-un film de ficțiune sunt folosite secvențe documentare filmate la eliberarea lagărelor morții de către trupele aliate. Ele vor reveni în ‘Procesul de la Nuremberg’ de exemplu. Imaginea este formidabilă, operatorul Russell Metty, colaborator preferat al lui Welles dar și al altor mari regizori, crează cadre unice, perspective îndrăznețe, folosește intens oglinzile și spațiul de studio creat special pentru acest film.
Aproape orice cadru este o lecție de cinematografie. Am fost mai puțin încântat de banda muzicală foarte intruzivă scrisă de Bronislau Kaper, dar cu opt decenii în urmă efectul era probabil foarte diferit. Welles recurge și la o contra-distribuire genială. Își asumă pentru el rolul criminalului nazist și îl pune pe Edward G. Robinson să joace rolul pozitiv al detectivului aflat pe urmele criminalilor naziști. În rolul lui Mary este distribuită Loretta Young, o actriță faimoasă și model pozitiv că personalitate la acea vreme printre vedetele Hollywood-ului. Timpul cred că aici și-a făcut efectul, legătura dintre tânăra americană și soțul care se dezvăluie treptat drept criminal este jucată prea exagerat pentru a fi credibilă spectatorilor de azi. Chiar dacă nu toate detaliile au rămas la fel de proaspete după 78 de ani de la filmare, ‘The Stranger’ rămâne o vizionare care are toate șansele să-i mulțumească nu doar pe cei care iubesc istoria filmului ci și pe cei în căutarea unor divertismente de calitate.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
