1001 filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata Filme Recomandat

Filme pe scurt: Das Leben der Anderen (2006)

das-leben-der-anderenDas Leben der Anderen (2006)

De Florian Henckel von Donnersmarck.
Cu Sebastian Koch, Martine Gedeck, Ulrich Mühe.
Oscar pentru cel mai bun film străin. Poziţia 32 în lista BBC.

Cu câţiva ani în urmă m-am aşezat să văd „Undeva la Palilula”, de Silviu Purcărete. Dar, satistit de filmele care voiau să-mi arate cât de rău a fost în comunism (de parcă eu n-aş fi ştiut), şi intuind manierismul şi simbolistica pretenţioasă care au stricat de-a lungul timpului multe filme româneşti, am renunţat după prima jumătate de oră. Apoi mi-am spus părerea pe grupul din care făceam parte, unde se discuta despre el.

Am fost imediat contrazis şi, încrezându-mă în discernământul celor care au făcut-o, mi-am luat inima-n dinţi şi l-am văzut până la capăt. Schimbând cheia de vizionare. Şi… le-am dat dreptate. Dar despre asta poate într-o cronică viitoare, după ce-l revăd. Pentru că merită.

Ceva oarecum asemănător am păţit zilele trecute cu filmul acesta, “Das Leben der Anderen”. Senzaţia de déjà vu mi-a apărut imediat: Molohul Securităţii (aici STASI) călcând în picioare vieţile oamenilor în virtutea unei himere. Sau pentru că aşa are chef, pentru că poate. Atât sunt de sătul de acele vremuri, pe care le-am trăit, încât nu eram deloc curios să văd ce se întâmplă mai departe. Oricum, nimic bun după cum păreau să evolueze, previzibil, lucrurile. Aşa că am oprit filmul tot după o jumătate de oră şi mi-am justificat gestul pentru prietenii de pe FB.

Iarăşi am fost contrazis de cei care-l văzuseră (dintre care, unii, participanţi şi la episodul Palilula), şi iarăşi mi-am luat inima-n dinţi.

Ce am văzut mai departe, de la momentul în care Christa (Martine Gedeck) este violată de libidinosul ministru de interne, mi-a confirmat în parte bănuielile: sinuciderea regizorului căruia i se luase dreptul de a mai regiza, trezirea la realitate a scriitorului (Sebastian Koch), cedarea, pe linie informativă, a Christei. Vieţi distruse.

14

Ce n-am prevăzut a fost răsucirea căpitanului Wiesler (Ulrich Mühe). Şi n-aveam cum s-o prevăd pentru că nu se înscrie în logica faptelor: nu mai era un tinerel, era bine văzut de şefi, avea la activ multe astfel de cazuri la care nici n-a clipit. Plus că el a fost cel care a venit cu ideea funestă. Sigur, pentru fiecare poate exista un drum al Damascului, dar de ce-a aşteptat tocmai filmul ăsta ca să se dea pe brazdă? Aici mi se pare a fi punctul slab al construcţiei regizorale, un fel de Deus ex Machina care să dea culoare unei poveşti care altfel nu aduce nimic nou. Cu riscul de a umaniza întregul aparat de represiune.

Pot să-mi explic marele succes pe care filmul l-a avut în Germania: pentru occidentali, cei care n-au trăit în lumea aceea, a fost o fereastră deschisă spre ea. E bine stăpânit (deşi e film de debut), şi dezvăluie convingător realităţile de atunci. Aşa încât, pot spune, corespondenţii mei au avut iarăşi dreptate. Însă pentru noi, ceilalţi, să vrei să retrăieşti aşa ceva, fie şi prin mijlocirea unui film, implică o anume doză de masochism. Ce spun este, fireşte, strict subiectiv. O cronică nu a filmului, ci a unei reacţii personale.

Nota: 8/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=J3DsLPq884M’]

Articole similare

Little Big Man (1970)

Jovi Ene

Easy A (2010)

Jovi Ene

The Canal (2014) – Câștigătorul Trofeului Dracula @ Festivalul de Film Horror și Fantasy Dracula 2014

Iulia Dromereschi

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult