”O hologramă pentru rege”, de Dave Eggers
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2016
Traducere din engleză și note de Irina Negrea
Am văzut filmul ”A Hologram for the King” înainte să știu că a apărut cartea în traducere românească, tot încercând (și reușind rareori) să fiu la curent cu cele mai noi filme apărute pe ecranele românești. L-am găsit destul de mediocru, deși mi-a plăcut mereu Tom Hanks, deși comedia romantică dă roade, iar informațiile și imaginile din și despre Arabia Saudită abundă, aducând un aport important la cunoașterea unei țări în care românii nu se înghesuie și nici nu știu prea multe. Tocmai din pricina dezamăgirii parțiale, am căutat cartea pentru a vedea exact cum a imaginat Dave Eggers lumea prin care Alan Clay a călătorit.
În primul rând, filmul respectă aproape integral cartea, cu mici diferențe nesemnificative, reducând însă la maximum unele aspecte care nu ar putea fi transpuse pe marele ecran în imagini scurte și sugestive. Primul astfel de aspect (și cel mai important, în opinia mea) este acela al criticii acide făcute globalizării și transformărilor societății moderne. La aproape fiecare pas, Alan Clay, omul de vânzări trimis de o firmă de IT pentru a comericaliza soluții tehnologice futuriste, precum hologramele utilizate comunicării la distanță, își amintește de eșecurile sale profesionale, multe dintre ele provenind din globalizarea producțiilor tradiționale. Firmele de sute de ani care produceau diferite produse, bicicletele fiind cele pe care se pune accentul, în Statele Unite, aparținând de zeci de ani aceleiași generații, au trebuit să schimbe macazul, fie din proprie inițiativă, fie la îndemnul unor oameni precum Clay, și să mute producția în China sau prin țări din Orientul Îndepărtat, ajungând rapid la faliment, pentru că asiaticii se pricep de minune la plagiat invenții și la trecut pe numele lor.
Aceste lucruri au determinat, poate, o parte din avântul economic pe care îl are acum China și genul de tipi vizionari, care au încercat să reducă multe dintre costuri, ducând producția în China, au principala parte de vină în șomajul crescând din State și la distrugerea unor meșteșuguri tradiționale, care o duceau bine rămânnd la nivel micro, local. Vina aceasta distruge sufletele celor sensibili, dar nu numai sufletele, ci și familiile, și viitorul acestora. Alan Clay încearcă să iasă cumva din această vină tocmai prin plecarea în Arabia Saudită, pentru a prinde un comision baban, care să îi permită, în același timp, să-și readucă viața pe linia de plutire, dar și, mai important , să îi câștige ceva bani necesari pentru ca fiica sa din căsnicia destrămată să continue facultatea. Pas cu pas, el își distruge atât vechile idei, cât și toată teoria aceasta a globalizării, a distrugerii vechilor fabricuțe din localități mici, a mutării producției în țări care sunt mai ieftine, ce determină chiar dispariția comunităților tradiționale. O schimbare profundă, dar tristețea și lipsa de perspectivă pe care el le afișează ne îndeamnă să credem că schimbarea este cam tardivă.
În al doilea rând, poate mai mult decât în film, Dave Eggers ne înfățișează un tărâm exotic, cel al Arabiei Saudite, aproape neînțelesă de către străini și una dintre cele mai conservatoare țări din lumea musulmană. Din cele pe care le cunoaștem din alte cărți sau din filme documentare, cel care ajunge acolo trebuie să cunoască foarte bine lucrurile care sunt interzise, pentru că orice greșeală poate duce la închisoare: alcoolul nu este comercializat decât în lumea subterană, femeile pot accede destul de rar într-o funcție importantă, fiind marginalizate în aproape toate ramurile societății, muncitorii simpli – calificați sau necalificați – sunt în majoritatea lor indieni sau filipinezi, banii din petrol conduc la situații halucinante, cum ar fi orașele construite de la zero în inima deșertului etc.
În această lume de constrângeri, Alan Clay descoperă că nimeni nu le respectă, iar acest lucru îi este mărturisit, direct, chiar de către șoferul său. Alcoolul apare rapid, din partea unui expat, dar nu numai, de vreme ce unul dintre arabii saudiți care îi prezintă un apartament de vânzare are un bar complet utilat și bea cot la cot cu el. Amenințările se rezolvă tot cu bombe care pot fi puse la mașini, dar și cu puștile, pot avea loc întâlniri romantice, deși mai mereu vecinii sunt cu ochii pe tine, există femei doctor care tratează singure pacienții străini. O lume plină de contradicții, așa cum spuneam, complet ciudată pentru un străin ajuns aici pentru prima oară:
”Alan nu înțelegea nimic din această țară. Nu văzuse nici măcar o singură regulă care să fie respectată cu strictețe aici. Până adineauri se aflase în mijlocul unei armate de salahori malaysieni sărăciți, instalați ilegal pe un etaj al unui bloc neterminat, iar acum ședea în același imobil, dar cu două nivele mai sus, în cea mai sofisticată locuință cu putință. Și bea împreună cu un om despre care nu putea presupune decât că era un musulman cu multă influență.” (pag. 181-182)
”O hologramă pentru rege”, de Dave Eggers, este o carte care ne dezvăluie o lume puțin cunoscută și are marele merit că se citește ușor și este foarte alertă, pasionantă chiar. Anumite întrebări care sunt puse aici merită o dezbatere mai largă, pentru că romanul nu este o simplă carte de călătorie, transformată pe parcurs într-o poveste de dragoste (așa cum pare, până la urmă, filmul), ci pune întrebări esențiale despre lumea arabă, dar și despre depopulare, distrugerea meseriilor tradiționale sau mutarea polului economic dinspre America spre Asia.
