Catane (2025)
Regia: Ioana Mischie
Distribuția: Iulia Lumânare, Cristian Bota, Mihai Mălaimare
Afișul, genericul și campania de promovare a filmului ‘Catane’ insistă în a sublinia faptul că este vorba despre un film de debut în lung metraj. Nu știu exact de ce regizoarea și scenarista Ioana Mischie împreună cu producătorii insistă pe acest aspect. Poate pentru a sublinia faptul că filmul a avut o perioada de gestație extrem de lungă, stabilind un fel de record, cel puțin în cinematografia românească? Scenariul, care a fost lucrarea de diplomă la UNATC din 2011 a cineastei, a fost rafinat și perfecționat în mai multe ateliere și festivaluri de creație și a generat deja cel puțin două filme de scurt metraj pe care le-am identificat în filmografia Ioanei Mischie. Între timp, ea și-a făcut un nume în introducerea și exploatarea creativă a diferitelor tehnici digitale și a realității virtuale în film, video-art și jocuri. Dacă este vorba despre o scuză pentru calitatea filmului sau pentru anumite eventuale stângacii vizibile datorate lipsei de experiență, atunci chiar că nu este cazul. ‘Catane’ este un film matur, care experimentează cu curaj, care își propune să spună ceva și o face cu aplomb și creativitate. La un moment dat, pe la jumătatea filmului, aveam chiar impresia că vizionez una dintre cele mai remarcabile producții românești din ultimii ani. Mi-a scăzut entuziasmul în a doua parte a filmului, problema principală din punctul meu de vedere fiind tocmai acel scenariu atât de mult lucrat și prelucrat. Poate că prea mult.
Povestea este extrasă din știri transmise în ultimele decenii de mediile de informare din România. Într-un sat îndepărtat din inima munților, toți locuitorii primesc pensii sociale pentru cele mai diferite feluri de handicapuri. Situația contrazice orice statistică și ajunge în atenția ministerului care se ocupa la București de pensiile pentru persoane cu dizabilități. Cam toată lumea este în concedii din diferite motive, așa încât însiși membrii serviciului de inspecție din minister sunt nevoiți să plece în acel sat pentru a verifica situația la fața locului. Echipa este compusă dintr-un șef tiranic, o domnișoară cu picioare lungi care ține – în pofida lipsei de calificări -, locul medicului indisponibil și un tânăr stagiar arivist și servil. Ajunși în satul situat pe vârf de munte într-un peisaj idilic, incompetența echipei de inspecție se întâlnește cu șiretenia sătenilor îndrumați de primarul Nea Pamfil. S-ar părea că stratagema reușește, dar totdeauna se întâmplă ceva care să strice planurile cele mai bune. Nemiloșii inspectori se vor înmuia atunci când vor înțelege că locuitorii satului nu aveau alte soluții decât a recurge înșelători pentru a supraviețui neglijentei guvernelor succesive. O poveste de dragoste între domnișoara inspector și pădurarul cu un singur picior (sau poate, totuși, două?) adaugă culoare întregii situații.
‘Catane’ este o realizare din punct de vedere estetic. Muzica este compusă de italianul Emilanio Mazzenga și reușește să sintetizeze sonorități populare românești cu elemente de muzică naivă care însoțesc și accentuează ritmul acțiunii. Imaginea spectaculoasă creată de George Dăscălescu folosește mediul natural și combină culorile ambianței cu costume sofisticate. Recuzitele joaca un rol important, o parte dintre ele fiind produsele autentice ale industriei locale create de locuitorii satului. Filmul începe excelent. Cei trei eroi de la București ajung într-o lume diferită, cu legile ei, iar ca spectatori asistam la o combinație de farsă cu magie, originală și unică în filmele romanești. Din păcate, de la un punct încolo, edificiul se clatină. Scenarista pare să nu fi știut să rezolve conflictul altfel decât printr-o soluție împrumutată din ‘Scrisoarea pierduta’ a lui Caragiale, cu ‘Pupat toți Piața Endependenți’ dublată de o reconciliere și convertire sufletească a inspectorilor ‘răi’ care sunt prea puțin justificate psihologic și par forțate. Aterizează și un elicopter cu Președintele (sau poate este doar candidat la președinție, nu mi-a fost clar) care ține un discurs filmat, dar scena asta pare inserată dintr-un alt film. Actorii sunt o parte nume consacrate (Costel Cașcaval, Iulia Lumânare), doi veterani ai ecranului pe care oricând îmi face placere să-i revăd (Mihai Mălaimare, Mihai Dinvale) și o echipă de actori amatori, locuitori ai satului în care s-au făcut filmările, excelent integrați. ‘Catane’ este în opinia mea o ocazie ratată de a fi fost un film mare, dar sunt suficiente motive bune de a vedea filmul și el va place cred multor categorii de spectatori. Eu aștept filmele următoare ale Ioanei Mischie și sper doar că nu vor trece 15 ani între scenariu și lansarea pe ecrane.
Disponibil în cinematografe din 26 ianuarie 2026.
