Evil Dead (2013) – Cartea morţilor
Regia: Fede Alvarez
Scenariul: Fede Alvarez, Rodo Sayagues, Bazat pe”The Evil Dead”- 1981 – Sami Raimi
Distributia: Jane Levy, Shiloh Fernanfez, Lou Taylor Pucci
Daca ”The Evil Dead”- 1981 al lui Sami Raimi ramane o productie de referinta, acest nou sequel dezamageste profund din punctul meu de vedere, scapand cu fata curata doar in privinta cinematografiei lui Aaron Morton. Am ramas atenta pana la sfarsitul vizionarii, intr-un puseu de masochism :), determinat doar de un simt de raspundere, al carui glas firav abia se mai strecura in constiinta mea :).
Cu suisuri si coborasuri scenaristice – pentru ca unele momente/secvente/actiuni sunt sustinute bine narativ, iar altele nu numai ca sunt gratuite, dar si puerile -, filmul nu ofera nicio scanteie de originalitate, inventivitate sau infiorare care sa justifice echipei incrancenarea de a-l aseza pe ecran. Astfel incat eu, ca spectator, am “suferit” alaturi de personajele story-ului, pentru ca in final sa ma simt terminata. Si terminata nu de catre cele trei modalitati de exterminare indicate de “Cartea mortii”: ingroparea de viu, dezmembrarea corpului, purificarea prin foc, ci de inconsistenta si pe alocuri stupizenia conceptuala a peliculei. Pana la urma, horror nu mi s-a parut filmul, ci intentia pusa in practica a realizarii lui. Imi plac filmele bune de gen, desi NICIUNUL pana acum nu mi-a inghetat sangele in vine, dar macar unele dintre ele nu mi-au ranit asteptarile :), asa cum o face productia in discutie!
Tot ce mai pot spune este sa ma intorc la camera de filmat, care pune in cadru cateva imagini terifiant-spectaculoase, printre care cele unde Eric si Cartea formeaza o fuziune plina de mister amenintator intunecat si cele ale padurii plina de gemete, scrasnete si suspine lugubre. Iar imaginile sangelui gros-negru-rosu-stralucitor-razbunator, dimpreuna cu membrele retezate, ochii prelinsi, limbile despicate… da, efecte foarte bine realizate, dar diminuate in impactul scontat, de insistenta asupra chinurilor viscerale ale spectatorului. O tona de sange poate sa impresioneze uneori mai putin decat un firicel prin care se scurge viata.
Una peste alta, sunt totusi convinsa ca filmul are piata lui si va avea spectatori. Pe mine ar trebui sa ma plateasca cineva la greu, pentru a-l mai suporta din nou :).
Aceasta cronicuta o recunosc drept anemica, dar anemiata m-am simtit si eu dupa pierderea timpului la vizionare. Parerea mea :), poate extrem de subiectiva, dar cinstita!
Nota: 3/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=FKFDkpHCQz4′]
2 comments