Un condamné à mort s’est échappé ou Le vent souffle où il veut (1956)
Regia: Robert Bresson
Distribuția: François Leterrier, Charles Le Clainche, Maurice Beerblock
Nu pot să evit superlativele. ‘Un condamné à mort s’est échappé’, filmul din 1956 al lui Robert Bresson este cel mai bun din genul filmelor despre închisori și evadări pe care îmi amintesc să-l fi văzut vreodată. Și am văzut destule, chiar dacă nu este exact genul meu preferat, de la diversele ecranizări ale ‘Contelui de Monte Cristo’ până la ‘Papillon’ (două versiuni) și ‘Evadarea din Alcatraz’. Desigur, secretul este măestria minimalistă a regizorului care a reușit să transforme un caz adevărat inspirat din istoria recentă (atunci când a fost realizat filmul) a Franței într-un thriller psihologic care își ține captivați spectatorii de-a lungul celor aproape 100 de minute de vizionare. Totul folosind uneltele de bază ale artei filmului.
Scenariul scris tot de Bresson se bazează pe cartea autobiografică a lui André Devigny, un luptător al Rezistenței franceze capturat de naziști în 1943 și condamnat la moarte. Evadarea din închisoarea din Lyon, oricât ar părea de imposibilă, este singura sa șansă de a rămâne în viață. Locotenentul Fontaine, cum este numit eroul filmului, o va încerca. Filmul urmărește perioada de detenție din momentul arestării până la evadare, lupta cu descurajarea, contactul cu ceilalți deținuți, întocmirea și realizarea planului de evadare. Tensiunea crește in final. După ce fusese ținut în condiții de detenție solitară cea mai mare parte a timpului, lui Fontaine i se aduce în ultimele zile înainte de evadare (și de execuția planificată) un vecin de celulă, un tânăr dezertor. Pentru a-și pune în aplicare planul, el va trebui să decidă daca să se încreadă în el și să facă din acesta părtaș la evadare.
‘Un condamné à mort s’est échappé’ redă o poveste care se petrece în majoritatea timpului în spațiul închis al celulei în care este întemnițat eroul. Aparatul de filmat îl urmărește pe Fontaine și mâinile sale care fabrică mijloacele de evadare sau preia punctul său de vedere în explorarea spațiului în care se află și în căutarea căilor de fugă. Este cinematografie minimalistă de cea mai buna calitate. Finalul este dramatic și tensionat, în stilul celor mai bune thrillere. Fondul muzical este preluat din compozițiile lui Mozart, și niciodată parca Mozart nu mi-a sunat atât de dramatic. Comentariul voice-off subliniază punctele principale ale acțiunii și nu pare deloc intruziv.
Lui Bresson îi plăcea să folosească actori neprofesioniști. În rolul principal este distribuit François Leterrier care era regizor și scenarist, dar nu actor (a mai jucat doar încă într-un singur film). Putem spune că este vorba despre un semi-profesionist și prestația să este excelentă, naturală și expresivă. Pentru cei care vor vedea pentru prima dată filmul sau îl vor revedea acum, ‘Un condamné à mort s’est échappé’ oferă o lecție și un reper a cât de mult poate fi realizat în cinematografie cu mijloacele de bază: aparatul de filmat, microfonul și actorii.
Nota: 10/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.rtbf.be/article/un-condamne-a-mort-sest-echappe-le-film-le-plus-accessible-de-robert-bresson-10519359)
