Den 12. mann (2017) – The 12th Man
Regia: Harald Zwart
Distribuția: Thomas Gullestad, Jonathan Rhys Meyers, Marie Blokhus, Mads Sjøgård Pettersen
Când genericul unui film mă anunță că este ‘inspirat din fapte reale’, încep automat să suspectez credibilitatea celor pe care urmează să le văd. Experiența mea de cinefil mi-a demonstrat în repetate rânduri că realitatea reportericească din prezent sau cea istorică nu reprezintă o garanție a autenticității artistice a ceea ce urmează să vedem pe ecran. Așa cum literatura de ficțiune este altceva decât reportajul, și filmele de ficțiune sunt evaluate după alte criterii decât cele documentare.
‘Den 12. mann’ (‘The 12th Man’) este inspirat din bravura documentată istoric a unui erou din istoria celui de-al doilea război mondial, un personaj cu statut de legendă în Norvegia. Suntem preveniți de la început că și cele mai șocante scene din film (și sunt multe care concurează în această categorie) s-au petrecut cu adevărat în anul de război 1943 în Norvegia ocupată. ‘Den 12. mann’ dorește însă să fie mai mult decât ‘doar’ un film de acțiune, și tocmai aici cred că ii lipsește nuanțarea și autenticitatea. O altă greșeală este și prezentarea de la început a deznodământului, ceea ce anulează mult din potențialul de suspense (măcar pentru cei mai puțin familiari cu istoria Norvegiei) a celor care urmează. Asta nu înseamnă că nu există destule motive pentru a considera acest film ca fiind interesant, in special pentru spectatorii amatori ai anumitor genuri. O parte din magie însă este anulată din start.
Povestea are doi eroi sau mai bine spus un erou și unul contra-erou. Eroul este Jan Baalsrud, un ofițer și agent de informații norvegian, care a fost singurul supraviețuitor al unui grup de 12 soldați care au luat parte la o operațiune eșuată de comando în 1943. Încercând să-și găsească drumul de întoarcere din Norvegia ocupată în Suedia neutră, Baalsrud a trăit o experiență formidabilă de bravură și supraviețuire în pofida rănilor și a condițiilor meteorologice extreme din nordul scandinav. Contra-eroul este ofițerul SS german Kurt Stage, care este un fel de sinteză a tuturor trăsăturilor întunecate care pot fi găsite în reprezentările ofițerilor naziști din filmele despre al doilea război mondial, de la sadism la precizia obsesivă în executarea ordinelor celor mai criminale. Interpretul lui Baalsrud este actorul norvegian Thomas Gullestad care își asumă cu bravură un rol de supraviețuitor într-un gen care a prilejuit creații memorabile unor actori celebri precum Tom Hanks și Leonardo DiCaprio. Kurt Stage este interpretat de Jonathan Rhys Meyers pe care l-am admirat în serialul TV ‘The Tudors’. Talentul său este risipit în acest rol care ii cere mai mult grimase și accese de isterie. De la Henric VIII la acest rol schematic, distanța este lungă și nu în direcția bună.
Precum personajele principale, filmul are și el două fațete. Regizorul olandez Harald Zwart pare mult mai familiar și mai convingător în partea de acțiune a filmului. Paradoxal, tocmai scenele extreme pe care le vedem în film sunt cele mai credibile, și asta nu deoarece suntem asigurați de la început că faptele așa s-au întâmplat în realitate. Zwart are talent în acest gen și este ajutat de specialiști competenți în cinematografie și montaj. Filmul eșuează însă în a convinge în ceea ce privește motivația personajelor, și de vină este schematismul cu care sunt construite atât personajele pozitive (patrioții norvegieni), cât și cele negative (ocupanții naziști). Fațeta aceasta a filmului seamănă mai mult cu propagandă patriotardă din acelea care rar au un efect pozitiv pe ecrane. Aceste diferențe foarte evidente în abordare au ca rezultat faptul că publicul căruia i se adresează acest film (în afară de publicul de casă norvegian) să fie compus din amatorii de filme de acțiune și supraviețuire, ceea ce nu cred că a fost exact intenția producătorilor.
Nota: 5/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
