Elf (2003) – Elful
Regia: Jon Favreau
Distributia: Will Ferrell, James Caan, Bob Newhart, Zooey Deschanel, Mary Steenburgen
Nu înţeleg de ce tot am evitat acest film cu ocazia zilelor de Crăciun din anii trecuţi, deşi treceam mereu pe lângă el: o fi fost alura de film de fantezie, o fi fost frica de un nou film prostesc al lui Will Ferrell, o fi fost îmbrăcămintea nostimă a acestuia? Anul acesta, în cautarea unei comedii autentice, după ce am văzut două clasice mai serioase despre Crăciun, m-am gândit să îi dau o şansă. Iar această şansă s-a transformat într-una dintre cele mai frumoase surprize din categoria filmelor de Crăciun, un film care place atât copiilor, surprinşi de imaginile interesante de la Polul Nord, de Moş şi de felul în care se împachetează şi se construiesc de către elfi jucăriile destinate copiilor, cât şi adulţilor, impresionaţi de magia Crăciunului, de o poveste de familie, dar şi una de dragoste. Un film complet, amuzant, perfect pentru a reintra în rândul celor care cred, inclusiv în Moş Crăciun.
Undeva la Polul Nord, Papa Elf îşi începe povestea vieţii „fiului” său: Moş Crăciun aduce daruri oricărui copil cuminte, inclusiv celor de la orfelinate. Într-unul dintre acestea, un copil năzdrăvan se urcă în sacul Moşului şi ajunge la Polul Nord, fiind înfiat de către Papa Elf, cel care nu are copii, dar îşi doreşte unul cu adevărat. Elfii sunt nişte creaturi mici, un fel de pitici şi sunt cei care îl ajută pe Moş tot timpul anului pentru a-i fi sacul plin de jucării pentru copiii cuminţi. Printre ei, Buddy (Will Ferrell) devine repede un gigant, nepotrivindu-se într-o lume pe care o crede a lui, dar nu este totuşi aşa. La un moment dat, află că nu este un elf, ci un om şi decide să plece în New York, pentru a-şi găsi tatăl şi liniştea familială.
Şi de aici începe nebunia: îşi găseşte din întâmplare un job, făcând pe… elful, tatăl îl respinge, totul i se pare nou, minunat, dar şi ciudat, iar acţiunile sale sunt cu adevărat năucitoare într-o lume a oamenilor, dar cu atât mai amuzante. Nimic nu pare a fi la fel ca în lumea elfilor, dar Buddy nu se poate schimba pentru că el este un elf în sufletul său şi i se pare normal tot ce se întampla la Polul Nord. Nu înţelege de ce oamenii nu mănânca mult zahăr (la Pol, nu existau decât patru feluri de mâncare: bomboane, acadele, caramele şi siropuri), mănânca vata de la spital, crezând că este zăpadă şi construieşte peste tot ornamente de Crăciun. Face fapte bune pentru că nu ştie să facă fapte rele.
Faţă de comediile actuale, Elf are un umor natural, păstrează o prospeţime izvorând din calitatea ridicată a scenariului, dar şi din interpretarea sinceră şi plină de spontaneitate a lui Will Ferrell. De asemenea, nu trebuie uitate frumoasa poveste de familie, dar şi cea de dragoste între un om-elf şi o frumoasă domnişoară pătrunsă de spiritul Crăciunului (interpretată de simpatica de pe atunci Zooey Deschanel). Nu trebuie să ezitaţi să vedeţi „Elf” în această perioadă a anului, veţi zâmbi cu siguranţă la final.
Nota: 8.5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=pvtmsqyOkhc’]
