La délicatesse (2011)
Regia: David Foenkinos, Stéphane Foenkinos
Distribuția: Audrey Tautou, François Damiens, Bruno Todeschini
‘La délicatesse’ (2011) este un fel de experiment. Foarte rar se întâmplă ca un romancier să-și asume pe deplin ecranizarea propriului său roman, scriind scenariul și regizând și filmul. A făcut-o David Foenkinos, unul dintre cei mai populari romancieri francezi, ajutat ce-i drept de fratele său Stéphane Foenkinos. Sursa era un roman publicat cu doi ani înainte, un studiu despre doliu și despre recuperarea emoțională, o melodrama romantică și o improbabilă poveste de dragoste. Era filmul lor de debut, au mai recidivat de două ori de atunci, încercând să demonstreze că cei care consideră că un autor nu ar trebui să fie implicat în ecranizările cărților sale greșesc. Dar înainte de toate este un film cu Audrey Tautou, unul dintre ultimele sale filme, realizat la zece ani după ce cucerise inimile tuturor cu ‘Le fabuleux destin d’Amélie Poulain’. Farmecul și magnetismul ei rămăseseră intacte, dar era asta suficient?
Nathalie și François trăiesc o poveste de dragoste prea frumoasă pentru a nu se termina tragic și foarte repede în acest film. El este ucis într-un accident rutier și ea, rămasă văduvă, încearcă să-și surmonteze doliul afundându-se în munca unei firme care se ocupa de comerț international. Refuză orice fel de implicare emoțională, inclusiv avansurile directorului firmei – bărbat însurat de altfel -, până când într-o zi, subit, îl sărută pe unul dintre subalternii săi. Markus este burlac, chelește, se cam îngrașă, se îmbracă demodat și mai este și suedez pe deasupra, deși vorbește perfect franceza. Toată lumea din jur este stupefiată, inclusiv Nathalie care nu-și explică ce a împins-o la acest gest. Depășirea perioadei de doliu? Refuzul prea îndelungat de a lega o relație care dusese la o acumulare de energie emoțională? Markus este amețit de atenția pe care i-o acordă femeia atât de frumoasă și de tristă și se îndrăgostește de Nathalie. Toată lumea, cei cu intenții bune și cei cu intenții mai puțin bune încearcă să descurajeze legătura dintre cei doi. Cum vă evolua aceasta?
Expusa în stil de telenovelă, povestea pare o melodramă destul de banală. Exista însă câteva momente de ruptură, în care filmul ar fi putut evolua într-o direcție mai misterioasă sau mai ambiguă: scena sărutului și una dintre scenele următoare, în care Nathalie îl caută pe Markus, dar câțiva dintre colegii de lucru nu par a ști că acesta există. Anonimatul unui ins șters? sau poate că Markus este un rod al imaginației femeii? Din păcate scenaristul și regizorii nu au insistat și nu au dezvoltat acest filon. Nu am citit cartea și, oricum, evit comparațiile carte-film deși aici ele nu ar fi chiar lipsite de sens deoarece au același autor. François Damiens este perfect în rolul lui Markus, dar cea care domină filmul este fară îndoială Audrey Tautou. De aproape zece ani actrița s-a retras, dedicându-se familiei și altor activități, și poate, de asemenea, obosită de repetata distribuire în roluri care reprezintă variații ale lui Amélie. Continui să sper că va reveni pe ecrane și că – fiind deja la o altă vârstă – va primi distribuiri diferite și de calitate care să-i pună în valoare imensul talent. Eu o aștept.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
