Nuntă în Basarabia (2009)
Regia: Nap Toader
Distribuția: Vlad Logigan, Victoria Bobu, Constantin Florescu
Nunțile sunt uneori evenimente ciudate, care reunesc oameni din diferite medii, naționalități, identități. Filmele despre nunți au fost folosite și pentru a descrie nu numai aspectele folclorice ale tradiției, dar și pentru a aborda probleme destul de serioase dincolo de relațiile dintre miri și familii – decalaje sociale și naționale, stereotipuri, frica de „străini”. Cele mai bune au reușit să amestece abordarea „lejeră” și relaxată cu o descriere atentă a personajelor și a adevărului dincolo de aparențe. Acum îmi vin în minte exemple, cum ar fi „Monsoon Wedding” al lui Mira Nair sau „My Big Fat Greek Wedding” al lui Joel Zwick. În 2009, moda a ajuns în Europa de Est, când studiourile cinematografice românești și moldovenești s-au reunit pentru a face „Nuntă în Basarabia” în regia lui Nap Toader.
Există multe moduri în care acest film poate fi văzut și comentat. Se poate începe la nivelul metaforei istorice, mirele român căsătorit cu mireasa moldoveancă, care este curtată și de către pretendentul rus. Istoria Basarabiei, jumătatea estică a Moldovei istorice căzută la începutul secolului al XIX-lea sub dominația imperială a Rusiei, unificată și devenind parte a României Mari cu exact 100 de ani în urmă, doar pentru a cădea sub ocupație sovietică înaintea celui de-al doilea război mondial ca rezultat al pactului dintre Hitler și Stalin, s-ar potrivi bine scenariului.
Totuși, regizorul Nap Toader a ales să se concentreze asupra contemporaneității și mai exact asupra diferențelor culturale, lingvistice și morale dintre diferitele categorii de personaje: românii relativ „occidentalizați” din vestul frontierei, moldovenii sfâșiați între (mult timp oprimata) identitate românească și influența Rusiei. Toate personajele trăiesc în ritmurile lor diferite procesul de tranziție dintre guvernarea comunistă, și democrația și modernitatea care întarzie să-și arate beneficiile în această parte a lumii, in care corupția, demagogia și chiar criminalitatea pun o presiune permanentă asupra vieții la nivel național și personal. Nunta însăși are o dinamică proprie, iar cinematografia românească are propria sa tradiție de a folosi tema nunții ca spațiu metaforic unde tradiția este invadată de realitate și, uneori, istoria mică (personală) se întâlnește cu marea istorie – a se vedea, de exemplu, „Nunta Mută” a lui Horațiu Mălăele făcut cu doar un an înainte de acest film.
Problemele de identitate ale Basarabiei și problemele politice legate de posibila reunificare în viitor sunt complexe și, cu siguranță, nu pot fi tratate în totatlitatea lor într-un singur film. Ele au devenit și mai complicate în anii de când a fost făcut „Nuntă în Basarabia”, Republica Moldova făcând cale întoarsă din anumite puncte de vedere din drumul apropierii de România și al aderării la Europa. Nu cred nici măcar că acest film ar arăta la fel dacă ar fi făcut azi. Nu sunt familiarizat cu alte filme ale cinematografiei sau cărți ale literaturii moldovenești care se ocupă de aceste probleme – ele poate există, dar eu nu le cunosc.
În absența lor, aș lua acest film doar ca pe ceea ce este – un instantaneu al crizei identitare a societății moldovenești și al relației cu restul națiunii române, tratat într-o manieră ușoară, fără a face vreo judecată definitivă. Filmul reușește să distreze fără a se feri de întrebările dure dar și fără a pretinde că oferă soluții. Desigur, stereotipurile sunt prezente, dar vă rog să-mi arătați vreo comedie etnică care le poate evita complet. Actorii mai în vârstă și mai tineri fac o treabă minunată și este suficient să-i vedem pe Vlad Logigan și pe Victoria Bobu mâncându-se din ochi unul pe celălalt pentru a înțelege că dragostea lor este autentică și că este o căsnicie care are șanse să dureze, în ciuda tuturor dificultăților. Poate aici se află mesajul optimist al acestui film.
