Libertate (2023)
Regia: Tudor Giurgiu
Distribuția: Iulian Postelnicu, Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Toma Cuzin, Mirela Oprisor, Alex Calangiu, Catalin Herlo, Ionut Caras
„E timpul să trăim mai transparent, mai sănătos pentru că am resimțit, anii ăștia de documentare, că erau momente când înotam așa, în derivă, nu știam încotro mă îndrept și, la final, mă întâlneam cu oameni care și-au pierdut copiii, și-au pierdut rudele și care mă întrebau: La ce bun e filmul ăsta?” spunea regizorul Tudor Giurgiu în cadrul premierei de gală, de la Sala Palatului, a noului său film LIBERTATE, pe data de 2 octombrie.
În colaborare cu Cecilia Ștefănescu și Nap Toader, Tudor Giurgiu a construit scenariul unui nou film ce se centrează asupra perioadei revoluției din 1989, promițând, însă, că va aduce la lumină un eveniment mai puțin cunoscut publicului larg, dar care merită investigare. Este vorba despre atacul armat asupra unui sediu al miliției din Sibiu, în decembrie 1989, care generează haos și panică între membrii poliției, civili și armată ducând la decizia celor din urmă de a lua în asediu sute de bărbați și femei, sub bănuiala că ar fi teroriști.
Desigur că filmul nu este un documentar, însă este puternic ancorat în realitate, dat fiind că regizorul a afirmat că documentarea pentru scenariu a implicat discuții cu unele dintre victimele ce au supraviețuit acestui eveniment traumatic, pentru a se asigura că aceștia sunt reprezentați cu acuratețe. Distribuția este, din start, una impresionantă, așa că nu este de mirare că Iulian Postelnicu, Alexandru Papadopol, Mirela Oprișor, și multe alte nume cunoscute ale industriei cinematografice românești, au reușit să emoționeze prin interpretarea lor. Mai mult decât atât, unele dintre roluri, precum cel al actorului Cuzin Toma, sunt doar episodice, aparent minuscule în cadrul firului narativ complex. Cu toate acestea, am fost impresionată de cât de bine au funcționat toate aceste povești personale – imaginea tatălui ce își plânge fiul împușcat fără motiv, cea a femeii care se predă de bună voie, în speranța că își va găsi soțul printre cei asediați – în completarea unui tablou general al evenimentului.
În ceea ce privește imaginea, cadrele din prima parte a filmului sunt, din punctul meu de vedere, cele mai reușite, deoarece au un impact puternic și redau perfect starea de neliniște, de nesiguranță, haosul în care se regăsesc toți cei ce au asistat la atacul armat. Unghiul ales pune publicul în postura unui martor la evenimentul tragic, iar camera urmărește unul dintre milițieni, mișcându-se frenetic odată cu el, în timp ce aleargă pe holurile sediului, dând peste corpuri inerte și oameni ce se ascund speriați, pe fundalul focurilor de armă ce lovesc din toate părțile. Firul narativ continuă prin a ilustra conflictul cauzat de multiplele versiuni ale adevărului pe care le dețin cei ținuți sub asediu, în condiții inumane. Până la finalul filmului, conștientizăm că nimeni nu știe, de fapt, cine a început cu adevărat atacul sau care au fost precis părțile implicate, iar interogatoriul la care oamenii sunt supuși nu face altceva decât să îi forțeze să aleagă o versiune a adevărului, cea care i-ar ajuta mai mult să scape de încarcerare. Mai mult decât atât, am apreciat, în interacțiunile personajelor, naturalețea și trivialitatea conversațiilor și gesturilor ce mi s-au părut tipic românești, precum nevoia de a sărbătorii revelionul, pasiunea pentru țuică și țigări chiar și sub asediu, în condiții extrem de precare.
Astfel, scopul pe care pare să îl fi avut Tudor Giurgiu nu este să clarifice sau să ofere răspunsuri față de incertitudinea evenimentelor de la Sibiu, 1989. Filmul pur și simplu redă confuzia și instabilitatea unei realități cu care s-a confruntat România, însă pe care o putem regăsi și în vremurile actuale, în conflictele militare din Ucraina, despre care echipa care a lucrat la LIBERTATE spune că s-au aliniat cu filmările, adâncind semnificația lungmetrajului. Așadar, după cum redă și piesa celor de la Subcarpați, „Când a fost la ´89”: „Cum ai fost tu, Românie,/ Au mai fost și alte țări./ Au mai fost și or să fie/ Și aici și peste mări.”
Distribuit de Transilvania Film, din 6 octombrie în cinematografe.
