Dark Shadows (2012) – Umbre intunecate
Regizor: Tim Burton
Scenariul: Seth Grahame-Smith
Distributia: Johnny Depp, Michelle Pfeiffer, Eva Green, Helena Bonham Carter, Jackie Earle Haley, Bella Heathcote, Chloe Grace Moretz, Jonny Lee Miller, Gulliver McGrath, Ray Shirley, Christopher Lee, Alice Cooper
Intre 1966 si 1971, o soap-opera produsa de studiourile ABC, avand ca subiect o poveste gotica supranaturala cu vampiri, fantome si calatorii in timp, incanta milioane de spectatori in cele 1225 episoade prezentate. Nu e de mirare ca atat Tim Burton, cat si Johnny Depp, pasionati de povesti fantastice, si-au unit eforturile pentru a transforma serialul intr-un film de succes. Cu ajutorul scenaristului Seth Grahame-Smith, ideea parea sa se transforme intr-o reusita, insa amestecul de groaza, comedie si satira esueaza in aproape toate aspectele sale.
Primele cadre ale peliculei ne introduc in atmosfera anilor 1700 unde facem cunostinta cu Barnabas si istoria familiei sale zugravita printr-o multime de detalii provocatoare si promitatoare cu privire la actiunile care vor urma. Urmeaza un fel de poveste romantica gotica in care Barnabas (Johnny Depp), devenit intre timp mostenitorul unei averi fabuloase in Maine, nesocoteste dragostea capricioasa a unei servitoare, Angelique (Eva Green) nimeni alta decat o inzestrata vrajitoare, alegand-o ca tovarasa de viata pe Josiette (Bella Heathcote). Fermecata de Angelique, Josiette se arunca de pe o stanca sub privirile logodnicului sau care se decide sa o urmeze in moarte. Insa lui Barnabas moartea ii este inaccesibila, transformat in vampir de amanta geloasa este prins de sateni si inchis intr-un cosciug timp de 200 de ani.
Revenind in prezent ne este prezentata tanara Victoria Winters (tot Bella Heathcote) si calatoria pe care o face catre Collinsport pentru a ocupa un post de bona. Reincarnarea iubirii pierdute a eroului nostru nimereste in sanul urmasilor lui Barnabas reprezentati de: Elizabeth Collins Stoddard (Michelle Pfeiffer) matriarha familiei si fiica sa – adolescenta rebela Carolyn(Chloe Grace Moretz), fratele deprimat al lui Elizabeth – Roger Collins (Jonny Lee Miller) si fiul acestuia, David Collins (Gulliver McGrath), bantuit de moartea mamei sale (literalmente, desigur). Acestei familii s-a alaturat Dr. Julia Hoffman (Helena Bonham Carter), psihiatra, alcoolica, ocupandu-se mai mult de cultivarea viciului propriu decat de sanatatea mintala a lu David pe care nimeni nu il crede cand afirma ca vede fantome.
Escavatiile prilejuite de construirea unui Mc Donald’s, in 1972, scot la iveala cosciugul transformat in inchisoare si marcheaza schimbarea de registru catre comedie a intregii actiuni. Revenind in Collinsport, Barnabas se alatura familiei sale in care este acceptat fara prea multe retineri. Adaptarea la modernitati – masini, drumuri asfaltate, televizor este marcata prin replici si gaguri amuzante, prea simpliste si predictibile pentru un umor de calitate.
Bineinteles ca in prezent o regasim si pe Angelique, la fel de hotarata sa-i ruineze viata si bunele intentii eroului principal, motivata de data aceasta de interesul romantic pe care Barnabas il prezinta pentru Victoria.
Ultima parte a peliculei schimba iar tonul, devenind serios, amenintator, tensionat.
Nu vreau sa povestesc mai mult din peripetiile prin care trec eroii acestui film insa de data aceasta nu pentru a nu ruina suspansul ci pentru ca subiectul este incoerent, in unele momente chiar ilogic, fortat , predictibil si banal.
Personajele principale dispar din actiune perioade lungi de timp, fara a li se simti lipsa de cele mai multe ori, iar cand reapar relevanta sau motivatia lor este inconsistenta si fara suport. Personajele secundare – aparitii bizare sunt complet nedezvoltate si nu li se ofera oportunitatea sa interactioneze intre ele pentru a-si contura personalitatile si a stabili relatii.
Idei, persoanje, abilitati sunt „aruncate” in poveste la un moment dat fara a fi exploatate sau justificate dupa impactul initial.
Michelle Pfeiffer, o aparitie impresionanta prin atitudine si farmecul pe care il degaja este foarte putin exploatata, personajul pe care il interpreteaza fiind lipsit de consistenta si profunzime.
Chloe Grace Moretz se remarca prin talentul cu care intruchipeaza adolescenta rebela care isi priveste si analizeaza familia cu detasare cinica, mai mult decat prin prisma chinului de a da veridicitate varcolacului in care o schimba, fara motivatie, ideea narativa pe final.
Helena Bonham Carter apare putin insa este imposibil sa n-o remarci in rol de femeie care detine o parte din secretele familiei Collins, pacat de setea de „tinerete” aleasa ca solutie menita a-i asigura iesirea din poveste, fara finalitate si inteles decat din perspectiva realizarii unei continuari.
Eva Green reuseste o Angelique machiavelica, plina de pasiune, in care regasim placerea de a emana rautate. Este probabil cel mai intens personaj, prea puternic poate fata de cei caror le da replica, astfel incat scena de pasiune si seductie intre ea si Barnabas se transforma din punctul culminant, momentul de maxima intensitate declansator al actiunilor ulterioare, intr-o banala parodie a celei similare din ” Twilight”.
L-am lasat la final pe Johnny Depp care joaca ce stie el mai bine. Acest rol ii vine ca o manusa, ascuns dupa straturi de machiaj, peruca si accent pierdut in timp. Johnny Depp este ciudat, excentric, extraordinar in cea ce face dar nu aduce nimic nou. Am mai vazut toate acestea in rolurile sale precedente.
Un plus de interes si de autenticitate o da coloana sonora incluzand hituri ale nu mai putin celebrilor „The Carpenters” sau Alice Cooper, acesta din urma avand si o prezenta episodica dar plina de savoare in naratiune.
Ei bine, nu stiu daca as putea sa va recomand sa rupeti doua oare din timpul dumneavostra sa urmariti acest film. Poate doar daca sunteti mari admiratori ai lui Tim Burton sau Johnny Depp si nici atunci.. In ciuda numelor mari prezente pe afis este prea multa incoerenta, prea putin umor pentru o comedie, si prea putin dramatism pentru a capta atentia.
3 comments