Birds of Passage (2018) – Pájaros de verano – Păsări călătoare
Regia: Ciro Guerra
Scenariu: Maria Camila Arias, Jacques Toulemonde Vidal
Muzica: Leonardo Heiblum
Distribuție: Carmina Martinez, José Acosta, Natalia Reyes, Jhon Narvaez, Greider Meza, Jose Vicente Cote. Juan Bautista Martinez
”Marijuana es la felicidad del mundo.”
Ciro Guerra, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai noului cinema columbian, are deja în palmares trei lungmetraje de succes: „Wandering Shadows” (2004), „The Wind Journeys” (2009) și „Embrace of the Serpent” (2015). Odată cu „Birds of Passage”, realizat împreună cu soția sa, Cristina Gallego, care a avut premiera mondială în 2018, în cadrul Quinzaine des réalisateurs a Festivalului de la Cannes, regizorul continuă seria filmelor care combină investigația cu ficțiunea, sondând viața și legendele triburilor de indigeni din Columbia, de data aceasta fiind vorba de nativii wayauu, dar și înființarea și dezvoltarea primelor carteluri de droguri.
Avem în prim plan istoria tumultuoasă a tribului Wayuu, urmărită între anii 60-80, acțiunea fiind plasată în regiunea Guajira din nordul Columbiei, la granița cu Venezuela, având la bază fapte reale și fiind narată de un cântăreț orb. Scenariul semnat de Maria Camila Arias și Jacques Toulemonde Vidal imaginează acțiunea într-un cadru deșertic și se centrează pe ascensiunea rapidă și decăderea fulgerătoare a lui Rapayet (José Acosta) și a clanului său, cel care are ideea de a se îmbogăți rapid din traficul cu marijuana pentru a aduna zestrea necesară cererii în căsătorie a Zaidei (Natalia Reyes), o fecioară Wayauu. De altfel, filmul se deschide cu o scenă impresionantă a unui dans autentic (yonna), în care Zaida își face intrarea în lume ca femeie. Deși Matriarcha Ursula (Carmiña Martínez) nu este încântată de Rapayet, considerându-l o piază rea, dat fiind că este nepotul lui Peregrino, Messengerul Cuvântului (José Vicente Cotes) trebuie să ia în calcul propunerea sa. I se propune o zestre extravagantă – 50 de capre, 20 de vaci și un număr mare de coliere ceremoniale, care va constitui mobilul întregului demers din Păsări Călătoare.
Tribul Wayuu este organizat în jurul familiei și se ghidează orbește după tradiții, vise și semne. Toate acestea se vor schimba însă datorită dezvoltării traficului de marijuana, care va conduce la schimbarea tuturor regulilor, dar mai ales la ruperea legăturilor autentice dintre membrii tribului. Rapayet devine un veritabil lord al drogurilor, creându-și un imperiu pe fondul exploziilor vânzărilor de marijuana, mai ales de către cumpărătorii din SUA. Guerra și Gallego pun în relief atât transformările majore ale societății columbiene, cât și ale întregii Americi Latine în relația cu SUA în a doua jumătate a secolului trecut. Suntem martorii tăcuți ai tragediilor în lanț produse de traficul de droguri, războaie mortale între grupări, dar și destrămarea unui lung șir de vieți de abia începute. Filmul sugerează și ascensiunea culturii hippie: primii cumpărători de droguri sunt câțiva tineri americani veniți în Columbia să promoveze cauza anti-comunistă.
Arhitectura poveștii are multe trimiteri, multe texturi, în afară de cele pe care le-am amintit deja impresionante sunt și confruntările culturii ancestrale Wayuu cu noua ordine, cu lumea așa zis modernă – cadrele în care femeile din trib apar purtând ceasuri scumpe sau răsfoind reviste mondene, în case clădite, cu uși și ferestre, dar fără acoperiș, cu paturi imense și hamace, în mijlocul pustietății, contrastând puternic cu întregul cadru prezentat la începutul filmului, sunt elocvente și menite să evidențieze ecartul creat între nevoile esențiale și superficial. Alt element impresionant îl reprezintă ilustrarea câtorva tradiții teribile ale tribului – de exemplu dezgroparea unui schelet și spălarea oaselor de către o fecioară, pentru a realiza un al doilea priveghi pentru decedat, drept omagiu. Bocitul la deces cu fața acoperită, motiv prezent și pe afișul inițial al filmului Birds of Passage conduce la idei de tip orwellian, în care oamenii sunt obligați să acționeze în orb, fără a avea putere reală de decizie. De altfel, personajele principale pendulează permanent între tradiție și sfaturile capetelor clanului, fără a cântări realmente situațiile. Nu există căi de mijloc, există doar tradiții și obligații, care dictează nu numai cursul vieții, dar și morțile celor din trib.
Deși avem parte de confruntări sângeroase, negocieri pentru stabilirea prim planurilor legate de traficul de marijuana, lupte pentru supremație, regizorul nu centrează acțiunea pe traficul de droguri în sine, ci pe familie. Aici trebuie însă făcută o mențiune importantă: lipsește sentimentalul. Personajele se comportă, de cele mai multe ori, ca membrii unei haite, care urmăresc cotidianul care se desfășoară în fața lor fără a interacționa serios. Există un avantaj principal al unei astfel de abordări: filmul debordează de autenticitate, personajele sunt veridice, iar patetismul nu are loc în aproape nicio scenă. Cele cinci cânturi sau părți ale filmului oferă coerență și structurează clar acțiunea din film, de la exuberanța inițială la lipsa de reacție finală a personajelor principale puse față în față cu furia rivalilor.
Cultura Wayuu este prezentată atât cu elementele sale mai puțin plăcute, dar și cu o serie de momente vizuale extraordinare. Rochiile elaborate și modelate în culori vii, colierele ceremoniale deosebite, bărbații care poartă cămăși tradiționale occidentale și sub talie poartă fuste ceremoniale, produc un mix vizual incitant, Ursula, mama Zaidei fiind poate cea mai reprezentativă. Contrastele duc însă până la ferocitate, femeile putând deveni adevărate tigrese atunci când simt că le este amenințată siguranța sau integritatea familiei. Pentru Leonidas, fiul Ursulei și unul dintre personajele negative, trebuie să plătească un preț enorm întregul clan, deși comite o faptă de neiertat, nu este lăsat în urmă și nici somat să își asume vina. Avem de-a face cu un alt timp de gestionare a conflictelor, de un barbarism îngrijorător. Și nu este unica situație de acest tip din film.
Bird of Passage stă de la început sub semnul unui sentiment de doom, personajele sunt în umbra unei nenorociri iminente, insinuată prin visele Zaidei cu bunica acesteia, care prevestește tragedii, mai ales datorate nerespectării tradițiilor și destrămării Wayuu ca popor. Viselor și se adaugă interpretările bătrânilor, forța talismanelor și totemurilor, prezența păsărilor care avertizează apariția pericolelor și umbrele morților care dau târcoale. Ciro Guerra face o analiză elaborată a tragicului, fără a judeca și fără a pica în capcana exotismului exagerat în multe pelicule contemporane, oferind publicului o lecție importantă: dorința de putere și îmbogățire nu trebuie să primeze niciodată. Rapayet înțelege prea târziu, când retragerea nu mai este permisă, iar tributul trebuie plătit. Există un singur supraviețuitor al acestei tragedii, menit să încerce revitalizarea tradițiilor și a sensului întregului trib. Vă invit să mergeți la cinematograf să descoperiți despre cine este vorba. Vizionare plăcută!
Din 15 martie, Păsări Călătoare, distribuit de Bad Unicorn, va rula în 38 de cinematografe din 25 de orașe din România.
Nota: 9,5/10
Q&A TIFF 2018 | Birds of Passage:
