A Christmas Carol (2009) – O poveste de Craciun
Regia: Robert Zemeckis
Distributia: Jim Carrey, Gary Oldman, Colin Firth, Robin Wright, Bob Hoskins
Am ales de Craciunul care a trecut unul dintre cele mai apreciate filme despre Craciun, despre care am citit in numeroase articole ca ocupa un loc fruntas in topul filmelor de sezon. Tin sa precizez macar doua lucruri de la inceput: nu am citit cartea lui Charles Dickens si nu am vazut nicio alta ecranizare a ei (desi de-a lungul istoriei cinematografiei a fost una dintre cartile favorite la transpunerea pe marele sau micul ecran). De asemenea, Jim Carrey este unul dintre actorii mei favoriti, chiar daca unii ii neaga talentele (pe baza maimutarelilor din filmele de inceput), iar altii il considera un adevarat talent, reusind roluri de calitate atat in comedii, dar mai ales in drame.
Regizorul Robert Zemeckis a incercat in „A Christmas Carol” un nou succes, pe aceeasi formula (reusita) cu care a realizat si „The Polar Express” in 2004: o animatie computerizata, cu un subiect legat profund de sarbatorile de Craciun, folosind actori reali, care si-au imprumutat infatisarea si vocea unor personaje animate. Din nou o distributie de succes, daca ne gandim numai la cateva dintre numele din acest film, precum Jim Carrey, Gary Oldman sau Colin Firth. Numai ca, spre deosebire de primul film, dupa parerea mea nu mai exista aceeasi substanta, este prea multa fantezie pentru a sluji scopului.
„A Christmas Carol” devine astfel nu un film pentru copii, ci doar unul pentru adulti si in special pentru aceia care au avut norocul de a citi si cartea lui Dickens, pentru a intelege ceva din transpunerea pe Marele ecran. Asa ca am fost dezamagit. Nu ma intelegeti gresit, filmul este excelent realizat, grimasele si uratenia sufleteasca a personajului principal, Scrooge (Jim Carrey) sunt perfecte si ne dorim ca un astfel de personaj sa nu existe.
De asemenea, mesajul filmul este cel care isi castiga atat adeptii, cat si nota bunicica de care beneficiaza pe IMDb (6.8 la aceasta data): exista in fiecare persoana suficienta bunatate si aceasta poate fi adusa la suprafata, chiar daca cu greu si uneori destul de tarziu, spre amurgul vietii. La fel exista si in batranul avar Scrooge, care a dus mereu o viata asociala, nu a daruit nimanui nimic in viata, iar cei din jurul sau se simt stingheri si sunt mereu certati de catre acesta. Nimic nu pare sa il poate schimba, dar exista totusi Craciunul: porneste intr-o adevarata calatorie initiatica (la finalul vietii), alaturi de trei spirite, Spiritul Craciunului Trecut, Prezent si Viitor, pentru a-si recunoaste propriile greseli din viata.
Deci un mesaj important, o realizare frumoasa, dar actiunea propriu-zisa este plictisitoare, incalcita si cu siguranta nu este filmul pe care ni-l doream de Craciun. Lipseste coerenta, lipseste coeziunea dintre cele trei spirite si poate lipseste lumina necesara unui film, pana la urma, pentru copii. Spiritul Craciunului nu inseamna, totusi, sa fii bun numai de Craciun, ci este necesar sa fii bun tot anul, toata viata.
3 comments
Foarte de acord cu tine, Jovi!
Eu n-am vazut Polar express si probabil datorita Craciunului am fost mai darnic cu filmul (parca 8). M-a impresionat vizual, asa ca m-am lasat dus de val 🙂
J.Carrey e un actor genial(Man on the moon, Eternal sunshine.. si The Truman Show demonstreaza acest lucru), dar nu-mi face placere sa-l vad cand se stramba.
Stii tu, depinde in ce conditii vezi filmul.
Eu l-am vazut de Craciun cu baietelul meu si, pentru un film de Craciun, a fost mult prea intunecat si intortocheat. Imaginea este perfecta, actori buni stransi in distributie, dar A Christmas Carol nu este un film de Craciun pentru copii, ci unul care trebuie pus in mod necesar in balanta cu cartea lui Dickens.
Despre Jim Carrey, am aceeasi parere: un actor bun, dar lumea (si probabil el accepta) inca il cauta pentru strambaturi. Dovada e recentul Mr. Popper’s Pinguins.