9 mois ferme (2013) – 9 luni în căutarea tatălui
Regia: Albert Dupontel
Scenariul: Albert Dupontel (scenariu, dialoguri), Héctor Cabello Reyes (colaborare), Olivier Demangel (colaborare)
Distributia: Albert Dupontel (Bob Nolan), Sandrine Kiberlain (Ariane Felder), Nicolas Marié (Maitre Trolos), Philippe Uchan (De Bernard), Christian Hecq, Jean Dujardin
Iata ca viata le suceste si le rasuceste halucinant uneori, astfel incat am ajuns la sala Elvire Popesco, ca sa vad acest film, o comedie spumoasa in cel mai inspirat stil frantuzesc, in momentele atat de tragice pentru Franta si pentru intreaga lume cu scaun la cap.
Umor, ironie si nitica aroma pamfletara, pentru ca satirizeaza cu mult haz. Dă cu stil si cu duiosie in imaginea super-profesionistei-fata-batrana dedicata trup si suflet carierei (dar care dupa cateva paharele de “la multi ani” la petrecerea baroului, scapa haturile din mana si-si da la propriu poalele peste cap – episodul devenind apoi cu desavarsire supus amneziei). Ironizeaza activitatea si rezultatele anchetei vajnicilor politisti, care iau in considerare doar niste circumstante, punandu-l sub acuzare pe hotul-spargator Bob. Creioneaza un portet hilar-mustos al colegului-judecator De Bernard, incasatorul de serviciu al multor accidente vatamatoare 🙂 (si care se trage pe linie genealogica lungaaa dintr-o galerie de nobili “hidosi” ca infatisare 🙂 ).
Dar toata povestea … halucinanta si plina de savoare … aduce la suprafata in final, comorile de umanitate aflate in cele doua personaje principale – aparent fada-arida-uscata-doamna-numita-presedinta-la Curtea-de-Apel-Ariane si hotul-spargator-Bob! Aceasta este morala! Puterea de a recunoaste o greseala (daca a fost o greseala) si determinarea in a te devota altuia. Si toate cele buna se petrec deasupra leaganului pruncului nou nascut!
Sunt momente delirant de hazoase, interpretate cu aplomb de Albert Dupontel si Sandrine Kiberlain. De exemplu, am ras cu lacrimi privindu-l pe Bob imaginandu-si toate posibilitatile desfasurarii unui atac mutilant si antropofag asupra sarmanului batran atacat si ramas fara maini, picioare si ochi, la fel am ras privind figura senina si angelica a Doamnei Presedinta a Curtii de Apel, in vesmantata in roba de rigoare, in timpul depozitiei ei intempestive in instanta si gesticuland fara echivoc – aproape pornografic 🙂 .
Si sa nu-l uit pe De Bernard, incasatorul unui lung sir de trosnete-accidente in cap 🙂 .
Ah, da, si Maitre Trolos – avocatul-aparator al lui Bob Nolan, delirand pe tema canibalismului 🙂 intru favoarea clientului sau.
Si aparitiile fulgurante, dar super-super, a doi mari actori francezi, Jean Dujardin si Christian Hecq. Fac toate paralele (asta in caz ca va cumparati bilet la film).
Nu degeaba filmul acesta a incasat doua premii Cesar in 2014, unul pentru scenariul original si unul pentru actrita in rol principal. Nu inteleg de ce juriul s-a codit si nu l-a premiat si pe regizorul/scenarist/actor Albert Dupontel.
Un singur lucru nu am prea inteles eu … cum poti sa ajungi cu sarcina in luna a sasea si sa nu ai habar, insa … deh … se poate – probabil – atunci cand esti scufundata in munca la Tribunal 🙂 .
Vreau sa va impartasesc cateva chestii pe care le-am citit pe internet (citez cu aproximatie):
“Subiectul filmului a fost inspirat de un caz prezentat in « instantele Tribunalului Districtual 10 ». Judecatorul Michele Bernard-Requin, care apare in acest documentar de Raymond Depardon , joaca in filmul de fata rolul presedintelui de instanta in timpul procesului lui Bob Nolan.
La premiera filmului, realizatorul a precizat ca perioada de realizare a peliculei s-a compus din 18 luni – scrierea scenariului – 7 saptamani – filmarea si 7 luni – montajul.
Initial, Albert Dupontel a intentionat sa realizeze filmul en engleza si i-a propus rolul Emmei Thompson.
Numele patologului legist a devenit in film Toulate – derivand de la Toolate (prea tarziu) in varianta engleza. Iar prenumele Ariane a fost ales cu referinta la personajul mitologic omonim, in cautarea “firului”. Si asta nu e tot, pentru ca numele de familie al avocatului aparator al lui Bob, Trolos, inseamna “balbait” in greaca veche. 🙂 ”
Iata cum se joaca cu noi, spectatorii, Albert Dupontel.
Din nou trebuie sa remarc si in privinta acestei pelicule, marele potential al scenariului de a fi transpus pe scandura scenei de teatru.
Cinematografie semnata de Vincent Mathias evolueaza corect pe linia exact a ideii mele de urcare pe scena si muzica semnata de Christophe Julien (perfecta in slujba povestii) o puteti audia aici.
Am gasit si acest clip care ilustreaza cate ceva din munca depusa pentru realizarea efectelor vizuale din film: Enjoy it!
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=eW_Olo7GSTE’]
Va sfatuiesc sa urmariti cand se mai programeaza la Institutul Francez sau pe alte ecrane acest film, pentru ca va veti distra pe cinste, la o comedie subtire si fina uneori, groasa-suculenta alteori, dar in mod clar, inteleapta si moralizatoare. Fiecare are parte de sansa lui in viata!
Nota: 7.75/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=YFJ1XAZh2OI’]
