„4.3.2.1” (2010) – 4.3.2.1. Pentru un pumn de diamante
Regia: Noel Clark, Mark Davis
Scenariul: Noel Clark
Distributia: Ophelia Lovibond (Shannon), Tasmin Egerton (Cassandra), Shanika Warren-Markland (Kerrys), Emma Roberts (Joanne), Clark Noel (Tee), Adam Deacon (Dillon), Mandy Patinkin (Sir Jago Larofsky)
Stiu, exista o majoritate extrem de critica fata de acest film! Insa eu, nu din spirit de fronda si nici de pe obisnuita pozitie de minoritara, ma cantonez in micul pluton al celora care considera ca pelicula de fata are ceva de zis si o spune bine! Si nu neaparat la modul distractiv, ci in cel mai serios, empatic si onest fel cu putinta.
In lumea adolescentelor se petrec drame puternice, ale caror amprente psihologice le pot zdruncina prezentul si le pot periclita viitorul. Pe ce se pot sprijini aceste liceene, pentru a depasi momentele traumatice si a-si regasi echilibrul? Uneori, pe ajutorul familiei nu pot conta, din pacate. Singurele resurse care functioneaza sunt ele insele, instinctele lor bune si prietenia dintre ele…
Fiecare dintre cele patru prietene adolescente are cate o poveste: o drama intima, veche si dureros-ascunsa (Shannon), sau o dorinta de a fi iubita si o identitate asumata cu curaj (Kerrys) sau o pozitie slaba in familie (Joanne) sau pur si simplu un vis de implinit (Cassandra). Ceea ce le determina sa comunice, sa se cunoasca profund, sa se sprijine una pe alta, sa depaseasca momentul si sa inteleaga ca ”normalitatea este cea mai buna solutie” este aventura declansata de o punguta cu diamante. Diamante talharite de o banda de pungasi de cartier, din apropierea si anturajul celor patru tinere.
Ascunse intr-un pachet de Pringles, cele 15 pietre nimeresc in mana lui Shannon, fapt care pericliteaza situatia, ba chiar si viata fetelor. Le leaga prietenia, le leaga adevarul care razbate din scrisoarea mamei lui Shannon catre fiica ei, atunci cand isi paraseste sotul, fiica si caminul si isi urmeaza chemarea propriei vieti, le leaga o aventura salbatica si periculoasa de weekend. 4.3.2.1 – patru tinere, trei zile, doua orase, 1 sansa.
Esenta povestii fiecareia dintre cele patru personaje principale ne este prezentata in cate un capitol separat, care urmeaza preambulului. Preambul in care facem cunostinta cu ele, cu planurile lor de sfarsit de saptamana si cu momentul in care isi iau ramas bun si o pornesc in propria explorare experimentala… Acest moment de despartire in fata weekendului, dimpreuna cu secvente reprezentative ale experientei fiecareia dintre tinere, reprezinta liantul celor patru capitole, trecerea de la o poveste la cealalta, pentru ca in final, piesele puzzle-ului, ce pareau fara inteles, sa se aseze cuminti in fata ochilor si mintii noastre, in matricea fireasca. Din punct de vedere al constructiei dramatice si din punct de vedere cinematografic, mie mi s-a parut o rezolvare interesanta, originala si ritmata. Care limpezeste in final, psihologic, tactic si strategic mutarile tuturor pieselor de pe tabla de sah a scenariului, reusind portrete credibile ale unor reprezentanti ai generatiei tinere, inclestati in probleme reale de viata. Probleme veridice, pentru ca nu am simtit nicio clipa altceva decat credibilitate, compasiune si realism al rezolvarii intrigii.
Cadre filmate in prim planuri, trepidante sau emotionante, multa miscare, multa culoare, tineretea si frumusetea trupurilor protagonistelor… cinematografia semnata de Franco Pezzino isi face treaba foarte bine, fara a agresa sau leza vreo pudibonderie excesiva.
Ritmul actiunii este sustinut de coloana sonora semnata de Adam Lewis si Barnaby Robson si exemplific cu ”On This Ting – Adam Deacon” sau piesa ”A Different Light” – interpretata de Kerry Leatham sau ”Keep Moving” – Adam Deacon & Bashi ft.Paloma Faith.
Fiecare dintre cele patru personaje principale se achita mai mult decat onorabil din punct de vedere interpretativ, frumoase, naturale, dezinvolte si transmitand starile complexe ale traseelor psihologice ale adolescentelor aflate in plina criza de maturizare. Alaturi de ele evoleaza la aceleasi standarde toti ceilalti actori, printre care evidentiez pe Noel Clark, Adam Deacon, Susannah Fielding, Michelle Ryan, Latisha, Mandy Patinkin (ultimii doi in aparitii scurte, dar concludente).
Echipa Noel Clark, Mark Davis – regie si Noel Clark – scenariu au adus pe ecran o poveste plina de emotie, tragism si invataminte pentru generatia tanara hartuita de propriile intrebari si indoieli, de situatiile dificile din familii, de pericolele anturajului si societatii. Prin urmare, un film care nu va trece neobservat de publicul tinta, care sper sa il inteleaga si sa il aprecieze.
Fara sa fie un film mare, ”4.3.2.1.” este un film surprinzator de bun (pentru mine), pe care l-am urmarit cu atentia vie, cu interes si cu placere.
Nota: 7/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=aegHMkRzr-4′]
1 comment