Zâmbetele punctului: „Vi se pare cumva nedreaptă dispariția dumneavoastră?”, de Matei Vișniec

„Vi se pare cumva nedreaptă dispariția dumneavoastră?”, de Matei Vișniec
Editura Tracus Arte, București, 2019

”Cuvintele sunt atomii din care este formată lumea mea. Le imaginez ca pe niște ființe vii într-o cetate.”, Matei Vișniec

Stabilit în Franța din 1987, unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale, Matei Vișniec a publicat până în prezent cinci volume de poezie, șase romane și peste cincizeci de piese de teatru. Situate la limita dintre poezie și filosofie, poemele din volumul Vi se pare cumva nedreaptă dispariția dumneavoastră? abordează cotidianul dintr-o perspectivă inedită, speculând micile drame, nefirescul unor situații, angoasa existențială, ludicul unor situații, dar și condiția și frământările poetului.

”Poezia nu moarte, nici nu are vârstă.”, Matei Vișniec

 

”Pentru mine, cuvintele au temperament și personalitate, pot fi perfide sau dictatoriale… În orice caz, sunt locuit de cuvinte la fel cum peștii locuiesc un ocean. Cuvintele circulă liber prin corpul meu, prin sângele meu, prin creierul meu, dar și prin visele mele… Trăind cu ele secundă de secundă, le-am lăsat să mă sculpteze, să mă modeleze, să mă inițieze în misterele lor, în ceremoniile lor secrete… Cuvintele au taine pe care le spun doar când se simt ele bine, confortabile, iubite… Cuvintele s-au și amuzat uneori cu mine, ba m-au și pedepsit.”, Matei Vișniec pentru Suplimentul de cultură

Într-o lume în care totul se consumă rapid, iar literatura, poezia, teatrul pierd teren în fața altor atracții, cititul a intrat într-o perioadă extrem de dificilă. Aveam de-a face aproape cu o logo-solitudine, în ciuda socializării la cote ridicate care inundă rețelele de pe internet. Imaginea a luat locul cuvintelor, dansul lor trecând aproape neobservat în cea mai mare parte a timpului.

Un text cu cheie

Nimeni nu mă auzise strigând
și totuși cinci perechi de brațe s-au întins
                                               spre mine
vă doare ceva?
vă simțiți învăluit în fum?
vi se pare nedreaptă dispariția dumneavoastră?

ce să răspund?
în cădere cuvintele se amestecară
și nu mai ascultau de buzele mele
creierul pierduse în înălțime
nu mai stăpânea nici măcar arta
                        contrapunctului
imposibil să mă exprim în aceste condiții
am încercat doar să îmi agit degetul cel mic
să dau din cap, să închid și să deschid ochii
să le arăt că devenisem un semn
un text cu cheie
un mesaj
dar ei n-au înțeles mai nimic
în loc să mă citească m-au învățat pe de rost

Poemele din Vi se pare cumva nedreaptă dispariția dumneavoastră? se înfățișează cititorului în doze foarte echilibrate, fără salturi sau excentricități, evitând dinamica specifică realității. Timpul se scurge aici foarte diferit, avem multe versuri legate de un prezent cuminte, care așteaptă în liniște să fie descifrat. Starea poetică propune o descentrare a eului din granița nevoilor imediate, iar poezia propune o altfel de privire asupra lumii, a condiției de poet, a actului de scriere, a raportării la exterior.

Ele merg împreună

Un om bun se așază lângă mine
poate aveți o viață în plus?
da, sigur, chiar și o moarte
                        suplimentară
nu știu de ce
dar ele merg împreună când sunt oferite
la fel ca lichidul care trebuie
pus numaidecât într-o ceașcă

Vi se pare cumva nedreaptă dispariția dumneavoastră? este format din trei părți, Introducere, Cuprins și Încheiere, cea din urmă fiind compusă din 21 de poeme strict muzicale, numerotate, plus trei ies din tipar. În volum nu există niciun punct, dar există câteva texte superbe despre el, pe care vă las să le descoperiți singuri.

Cât pe ce să fie uitate

A plouat toată noaptea
memoria lucrurilor s-a împrospătat
picături de memorie se preling încă
                        pe mese
pe scaune, pe pălării
o ploaie de memorie, mici detalii
tăieturi

ființe nesemnificative
care erau cât pe să fie uitate
trăiesc din nou, râd, s-ar putea
            să se ia puterea

Matei Vișniec nu dă curs efuziunilor afective obișnuite, rămânând lucid în cea mai mare parte a timpului. Nu apelează la dorința de schimbare a lumii, ci mai degrabă încearcă să-i înțeleagă funcționalitatea, chiar dacă de cele mai multe ori înțelegerea aceasta e însoțită de un tragism nostalgic, dificil de îmbrățișat în câteva dintre poeme. Sesizăm o permanentă stare de mirare, chira față de lucruri sau evenimente altfel nesemnificative, cărora poetul le acordă un cu totul alt statut, și a căror încercare de descifrare se soldează deseori cu și mai multe întrebări. Matei Vișniec dramaturgul se simte și în poezia sa, multe dintre poeme beneficiind de o veritabilă punere în scenă. Am înțeles textele ca o invitație la joc, fiecare cu scenarii diferite și mărturisesc că nu a putut sta deoparte. Am fost prin locuri prin care nu mai locuiește nimeni, De două ori pe zi, am stat La masa de lucru, am fost Doldora de nouă vieți, am observat cum Se petrecea ceva pe cer, Un lac devenise și incinta tribunalului și mi-a fost Frica(ă) de Eliza. Poemele au fost Cât pe ce să fie uitate, dar pe Vișniec nu îl uită nimeni așa ușor. Sper că veți avea o călătorie la fel de plăcută ca a mea alături de textele sale.

Se petrecea ceva pe cer

Se petrecea ceva pe cer
nu știa nimeni prea bine ce
omul urcat pe umerii omului urcat pe
            umerii omului urcat pe
            umerii omului
încerca să vadă să înțeleagă să explice
cât de cât întâmplarea
cuvintele sale erau însă
luate de vânt arse de aripile exploziei
răsucite despuiate de sens inversate și
                        fărâmițate
ce-i spunea omul de pe umerii omului
omului de pe umerii omului
ajugea trunchiat neadevărat
ba chiar prostește
la omul de pe umerii omului de pe umerii
                                   omului de pe
                                   umerii omului
totuși, oamenii care țineau pe umerii lor alți
                                               oameni
care țineau pe umerii lor alți oameni
care țineau pe umerii lor alți oameni
notară tot

textul poate fi citit de toată lumea
numai că nimeni nu înțelege nimic”

Puteți cumpăra cartea: Editura Tracus Arte.

(Sursă fotografii: edituratracusarte.ro, filit-iasi.ro)