„Dacia. Războaiele cu romanii”, Volumul I. Sarmizegetusa, de Radu Oltean
Ediția a II-a, revăzută
Editura Humanitas, București, 2019
Am tot spus și am tot recomandat cărțile lui Radu Oltean, sunt extraordinare, instructive, bine documentate și captivante, sunt expresia acelor lucruri pe care le tot spun când găsesc cărți de istorie sau de popularizare a istoriei excelente: asemenea cărți ar trebui predate și studiate în școli, mi-ar fi plăcut ca, în copilăria și adolescența mea, istoria să-mi fost predată din aceste „manuale”.
Volumul 1 din seria Dacia a apărut inițial în 2013 și a fost reeditat în 2019 la Editura Humanitas, concentrându-se pe prima parte a Războaielor daco-romane, care au culminat războiul teribil din anii 101-102. „Istoria” sa începe de la Roma antică și Forumul lui Traian, o splendoare care a schimbat fața capitalei imperiale și a dăinuit peste secole, având o importanță sporită în însăși istoria românilor: columna lui Traian, multele statui de daci existente acum la Vatican sau pe Arcul lui Constantin, toate acestea sunt acum obiect de studiu despre ce a însemnat trecutul oamenilor din zona actualei Românii.
Trecând la geți, daci, traci, Radu Oltean oferă câteva informații foarte interesante, care merită dezbătute și cercetate mai atent. Iată, de exemplu, ce spune despre Zalmoxis (varianta preferată de autor, deși au existat discuții îndelungate despre forma corectă, Zalmoxis sau Zamolxis):
„Acest zeu aparține teritoriului locuit de geții din epoca lui Herodot – zona Dunării de Jos – în secolele al VI-lea-al V-lea î.Hr. Istoricii au arătat că între ritualurile religioase ale geților din epoca lui Herodot, așa cum apar în descoperirile arheologice și cele din epoca lui Burebista, nu mai există nicio legătură. Dincolo de orice speculație savantă – căci s-a scris enorm despre el, pornind de la doar cele câteva fraze ale „părintelui Istoriei” – marea majoritate a cercetătorilor sunt de acord că Zalmoxis nu mai era venerat în epoca dacică clasică, la cinci sute de ani după menționarea lui de către Herodot. Atribuirea acestui zeu altor spații și altor vremuri – precum regatului dacic din secolele I î.Hr. – I d.Hr. – este o exagerare evidentă.” (pag. 27)
De asemenea, Radu Olteanu aduce, la final, un argument interesant, ce poate și trebuie să fie discutat îndelung de către istorici și arheologi (de altfel, poate e și discutat, nu mai sunt la curent), autorul ajungând la concluzia că Sarmizegetusa a fost cucerită integral de către romani la finalul primului război.
Pasionat fiind de istoria geto-dacă, acest album m-a făcut să visez la o plimbare îndelungată prin munții Orăștiei, pe la Sarmizegetura, Bănița, Piatra Roșie, Costești, unde să recunosc hărțile, fotografiile, imaginile create sau utilizate de Radu Oltean, unde se pot face încă multe alte descoperiri arheologice (multe zone sunt deloc sau insuficient cercetate), unde mai există lucruri care ne pot schimba perspective de mult timp eronate din istoria noastră.
Ca de obicei, o realizare remarcabilă a autorului și o incursiune nemaipomenită în zona Grădiștea Muncelului. Abia aștept volumul 2 dintr-o serie pe care mi-o doresc continuată la nesfârșit prin toată istoria românilor (iar semnalul din prezentarea autorului este că seria Dacia, doar ea însăși, va avea două volume, îl aștept cu nerăbdare!).
Puteți cumpăra cartea: Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, pagina de Facebook a autorului)
