Vanatorii de zmeie, de Khaled Hosseini
Editura Niculescu, Bucuresti, 2011
Traducere de Mihaela S. Oprea-Aron
Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul librariei online Libris.ro.
Zi de zi, imagini ale violentei patrund in viata si mintea noastra, prin ziare si televiziune. Zi de zi, scene de razboi ne impresioneaza, ne socheaza sau pur si simplu ne lasa indiferenti. Cati ne mai intrebam cum arata viata in aceste zone de conflict? Ne mai gandim oare ca, in timp ce soldatii partilor implicate in conflict se impusca pe strada, exista oameni care pleaca de acasa spre locurile lor de munca, ca exista parinti si bunici care ofteaza si deplang vremurile de pace demult apuse, ca exista copii care se nasc si cresc printre focuri de arme, pentru care prezentul inseamna soldati, tancuri si mitraliere iar trecutul doar povesti din amintirile parintilor…
Chiar si in vreme de razboi viata merge mai departe. Care este insa pretul platit de cei ce supravietuiesc? Cate atrocitati vad si traiesc mare parte din ei si in ce fel le modeleaza vietile cele intamplate? Un mic raspuns la intrebarile de mai sus ne ofera Khaled Hosseini in opera sa de debut, „Vanatorii de zmeie”.
Se spune despre Afganistan ca „este o tara cu multi copii dar fara copilarie”. „Vanatorii de zmeie” este un roman despre copilaria pierduta, despre durere, vinovatie, dragoste, respect, despre iertare si as vrea sa cred ca si despre speranta. O speranta palida, anemica, mai mult schitata in umbra unui suras. Romanul ne spune povestea unei prietenii atipice, cea dintre Amir, fiul unui om de afaceri afgan si Hassan, fiul servitorului tatalui sau.
Primul apartine clasei privilegiate, se bucura de prezenta si influenta tatalui sau, dorindu-si mai multa atentie din partea acestuia, merge la scoala, iubeste lectura, are jucarii frumoase si scumpe printre care si un zmeu, obiect mult apreciat de copii afgani.
Hassan s-a nascut servitor- hazara, si se pregateste de mic pentru o viata in slujba stapanului sau, nu stie sa citeasca si nu va invata, nu are jucarii ci doar il ajuta pe Amir sa se joace cu ale sale, in special cu zmeul. Hassan s-a nascut cu buza de iepure, ceea ce ii da fetei sale un aspect deosebit. Hassan este un vanator de zmeie innascut.
„Campionatul de vanatoare de zmeie era un vechi obicei de iarna in Afganistan.Incepea dimineata devreme si nu se termina pana cand pe cer nu mai ramanea, plutind, decat zmeul castigator…..Oamenii se adunau pe trotuare si acoperisuri, ca sa-si incurajeze copiii. Strazile erau pline de concurenti, tragand si desfasurand sforile zmeielor, care se opinteau spre inaltul cerului, straduindu-se sa castige teren, si sa incurce sforile adversarului! Fiecare vanator avea un fel de asistent – in cazul meu Hassan, care tinea mosorul si derula sfoara….Afganii pretuiesc datinile, dar detesta regulile. Si asta era valabil si in cazul vanatorilor de zmeie. Regulile erau simple: fara reguli; inalta zmeul; taie-i pe adversari; succes!…Adevarata distractie incepea dupa ce zmeul era taiat.Aici interveneau vanatorii de zmeie, pusti care urmareau zmeul purtat de vant pe deasupra cartierului, pana ce incepea sa descrie spirale, cazand pe vreun maidan sau in curtea cuiva sau pe vreun acoperis.”
Vanatoarea de zmeie este mai mult decat o competitie, este un fel de ritual de trecere si Amir isi doreste mult victoria. Intr-un act de iubire si loialitate,dornic sa ii aduca bucurie deplina stapanului sau, Hassan urmareste ultimul zmeu cazut si devine victima unui acte de violenta cruda – un viol. Amir asista, fara sa poata interveni, la scena cruda prin care trece prietenul sau si acest fapt schimba radical relatia intre cei doi.
In ciuda diferentelor care ii separa, cei doi copii cresc si se joaca impreuna la periferia Kabulului, insa odata cu trecerea timpului si interventia nefericitei intamplari, isi dau seama ca locul lor in societate ii diferentiaza si ii separa mai mult decat au crezut.
Cand armata rusa invadeaza Afganistanul, Amir si tatal sau emigreaza in SUA, continuindu-si viata in mijlocul comunitatii afgane din California. Relatia dintre tata si fiu se strange si mai tare, devin mult mai apropiati, Amir se casatoreste, merge la facultate, isi continua viata. Cu toate acestea nu poate sa nu se intrebe mereu ce s-a intamplat cu prietenul sau din copilarie, Hassan.
Amir este un baiat cu probleme, ce creste transformandu-se intr-un adult macinat de remuscari si regrete. Bantuit de amintirea de a nu-si fi ajutat prietenul la nevoie, se crede las, nedemn si singura modalitate de a scapa de mustrarile de constiinta este de a fugi de trecut, de a-l uita. Dar si in roman ca si in viata, trecutul navaleste in prezent atunci cand te astepti mai putin. Si in cazul lui Amir trecutul reinvie prin Sohrab, fiul lui Hassan. Brusc, in vara anului 2001, Amir acum trecut de 30 de ani este chemat inapoi in Afganistan, de vorbele cu talc ale lui Rahim Khan: ” Exista o cale de a fi din nou bun”. Este inceputul unei aventuri periculoase, ce necesita mare curaj fizic si tarie morala, pentru ca este o calatorie a descoperirii de sine..
Ne este prezentat cu mult patos si culoare Afganistanul, atat inainte cat si dupa invazia rusa si instaurarea talibanilor si nu putem sa nu remarcam cat de tulburata a fost aceasta regiune si cat de adanc s-a inradacinat in mintea oamenilor tensiunea rasiala. Dincolo de autenticitatea detaliilor in descriere, romanul are si persoanje foarte bine conturate, insufletite, vii, caractere puternice cum ar fi Amir, Hassan, Baba dar si persoanje secundare cum ar fi Rahim Khan, Assef, Ali, Generalul, Farid, persoanje care ne ofera o imagine completa si complexa a diferitelor personalitati si medii combinate pentru a crea societatea afgana in prezent.
„Vanatorii de zmeie” nu este doar o explorare a ororilor razboiului, este povestea unui om care trebuie sa-si depaseasca frica din trecut pentru a-si salva viitorul, este povestea legaturilor de familie marcate de regret si remuscare.
M-am oprit de multe ori din lectura cartii pentru a-mi reaminti ca este totusi un roman de fictiune si nu inspirat de un caz real. Dincolo de bucuria lecturii, gustul amar nu mi-a disparut insa. Este greu de crezut si mai ales de acceptat ca astfel de lucruri se intampla, ca oamenii ranesc oameni, ca o singura alegere gresita iti schimba cursul vietii..
Si pot sa va spun acum, ca este o carte superba – pentru ca este, si va recomand s-o cititi – pentru ca sigur va va impresiona, dar cat despre placere…
1 comment
Un scriitor despre care, trebuie sa recunosc cinstit, pana la „Vanatorii de zmeie” nu am auzit, Khaled Hosseini reuseste sa povesteasca in vorbe simple si usor de parcurs, o intriga care, asa cum spunea si autoarea recenziei, te pune pe ganduri si te face sa meditezi asupra adevaratelor valori ale propriei existente. Cartea nu este stufoasa, nu impresioneaza prin comentariile scrise pe coperta a IV-a sau prin primele fraze citite atunci cand o gasesti aruncata intamplator in biblioteca (cazul meu…:)), dar este genul de poveste pe care o uiti greu si care iti ofera o lectie crunta de viata, dar totusi atat de adevarata…