”Suflete în noapte”, de Kent Haruf
Editura Pandora M, București, 2017
Traducere din engleză de Paul Slayer Grigoriu
”Și apoi a sosit ziua în care Addie Moore i-a făcut o vizită lui Louis Waters. Era o seară de mai, chiar înainte de lăsarea întunericului.” (pag. 7)
Romanul lui Kent Haruf începe cu fraza de mai sus, intră brusc în acțiune, fără să cunoaștem cine sunt personajele sau detalii despre acestea. Propunerea pe care Addie i-o face lui Louis ne introduce însă treptat în atmosferă: ajunși la vârsta a treia, amândoi văduvi și foarte singuri, ducând o viață fără scântei și fără așteptări, cei doi decid, ca urmare a propunerii lui Addie, să încerce să doarmă câteva nopți împreună, doar ca să nu fie singuri, să vorbească fără nimic mai mult, fără așteptări și dorințe inutile. Neașteptat, am spune, pentru doi bătrâni, dar o decizie interesantă și înțeleaptă, în cele din urmă.
De altfel, pentru lumea românească, acești bătrâni sunt total atipici, pentru că nu sunt conduși de sentimente și de ranchiună, de încrâncenarea care vine deseori odată cu vârsta, ci ei se bazează mult pe rațiune și pe discuții cu cei din jur, pe care îi înțelege, la fel cum înțeleg și momentul când este inoportun să intervină sau este necesar să se retragă. Așa că încercarea lor vine dintr-o bunătate și o înțelegere care le este înnăscută, așa cum firesc i se pare cititorului orice acțiune și gând al protagoniștilor.
Cum decurge o seară a lor? După ce Louis își face un duș, își ia plasa cu periuța de dinți și pijamaua și merge cale de câteva zeci de metri până la casa lui Addie. După ce el bea o bere, iar ea un pahar de vin, merg în dormitorul ei, se schimbă fiecare la baie și se așează în pat și deapănă amintiri. Câteodată se țin de mână, alteori nu. O frumusețe de relație, ca între doi vechi prieteni, iar cititorilor li se dezvăluie treptat totul despre viețile lor, despre soții care au murit, despre copiii care își duc viața în alte orașe, departe de ei, despre grijile (sau lipsa lor) pe care le stârnesc bârfele ce apar imediat în micul oraș Holt. Important este că ei se simt extraordinar:
”Adevărul este că-mi place. Îmi place mult. Mi-ar lipsi dacă n-ar mai fi. Dar ție?
Îmi place la nebunie, a spus ea. E mai bine decât sperasem. E oarecum misterios. Îmi place prietenia noastră. Îmi place timpul petrecut împreună. Când suntem aici în întunericul nopții. Când vorbim. Când te aud respirând lângă mine dacă mă trezesc.” (pag. 68)
Numai că viața nu este alcătuită numai din perioade relaxante, de acalmie, și lucrurile se pot schimba în orice moment. În relația lui Addie cu Louis, ce tinde dinspre prietenie și afecțiune spre dragoste neașteptată, intervin factorii din jur: comunitatea ce vorbește pe la colțuri despre o relație nefirescă, copiii celor doi, care vin din orașele îndepărtate pentru a întreba ce se întâmplă și a da sfaturi împotriva unei relații; singura rază de speranță, cel puțin inițial, este apariția lui Jamie, nepoțelul lui Addie, care ajunge la bunica în vacanță, după despărțirea temporară a părinților săi. Pentru amândoi, după temerile inițiale, creșterea unui copil devine o plăcere a fiecărei zile, mai ales după adoptarea unui câine:
”Cine-ar fi crezut că o să trăim așa ceva în acest moment al vieților noastre? Că până la urmă n-am terminat-o cu schimbările și lucrurile noi. Și că nu suntem vlăguiți de tot, la trup și la minte.
Și nici măcar nu facem ce crede lumea.” (pag. 104)
Nu mai contează prea mult cum și dacă se sfârșește totul. Important este că ne-am dori astfel de oameni simpli și frumoși sufletește și în jurul nostru și nu mi-am putut opri gândurile să călătorească printre cei apropiați și să îmi dau seama cât de diferiți sunt față de personajele principale ale acestei frumoase cărți. Este dificil, dar nu imposibil, să trăiești mereu așa cum îți dorești, mai ales la vârsta a treia, să depeni amintiri cu oameni pe care îi placi, să stai mereu activ, departe de orice stare de monotonie sau de singurătate. Kent Haruf scrie aici un roman suav și încântător, cu fraze scurte și fără înflorituri, un roman care își merită caracterizarea de ”frumos”.
