”În Africa. Uimitoarele aventuri ale lui Stanley și Livingstone”, de Martin Dugard
Editura Corint, Colecția Corint Istorie, București, 2019
Traducerea din limba engleză de Florin-Răzvan Mihai
Prefață de Marian Voicu
Sunt sigur că cei pasionați de cărțile de călătorie și de cărțile despre exploratori celebri cunosc deja multe amănunte despre Stanley și Livingstone, cei care, într-un fel sau altul, au fost în centrul tuturor discuțiilor despre explorarea lumii necunoscute în secolul al XIX-lea. Cum Lumea Nouă era deja descoperită de câteva secole, după ce America de Nord, de Sud și Asia erau deja împărțite între marile imperii coloniale ale timpului, acestea și-au întors privirea spre Africa, puțin cunoscută cu excepția țărmurilor.
Dacă vorbim de jumătatea secolului, Livingstone era deja o legendă a explorărilor africane și era un iubitor și un pasionat cu privire la acest continent. Fusese deja acolo de mai multe ori, iar disputa care îl interesa – Duelul Nilului – a devenit și țelul său suprem, respectiv căutarea izvoarelor Nilului, pe care îl ghicea undeva în lacul Tanganyika sau între lacurile Tanganyika și Victoria. Punctul de plecare era în insula Zanzibar, iar călătoriile din acea perioadă erau pline de neprevăzut și, de cele mai multe ori, sfârșeau tragic.
David Livingstone nu poate rezista și pleacă într-o nouă călătorie extraordinară, cea care, spera el, îi va pune numele pe una dintre cele mai mari descoperiri ale tuturor timpurilor. Martin Dugard scrie tangențial despre această aventură, dar Livingstone a rămas în memoria vie a cititorilor și descoperirilor geografice mai ales pentru întâlnirea sa cu Stanley. Pe scurt, primul eșuează și dispare în Africa, iar Stanley, un gazetar dornic de aventuri, care încerca să își facă un nume atât în SUA, cât și în Marea Britanie, a plecat în căutarea lui.
”Dacă voia să mai vadă vreodată Londra – și oamenii care îl iubeau și țineau la el, indiferent dacă ar fi descoperit sau nu Izvorul –, atunci David Livingstone trebuia să fie salvat.” (pag. 154)
Aventurile celor doi sunt prezentate de către Martin Dugard în paralel, foarte amănunțit, până la întâlnirea finală, pe baza jurnelelor celor doi. Este o povestire fascinantă, iar cititorii vor descoperi o excelentă carte despre aceste personalități, despre aventurile lor și despre felul în care se înfățișa lumea explorărilor (și nu numai) de la mijlocul secolului la XIX-lea, într-o Africă fascinant de sălbatică.
Dincolo de aceste aventuri însă, descoperim și adevărata față a acestor exploratori. Stanley, de exemplu, și-a ascuns mulți ani originea britanică și s-a refugiat în Statele Unite în ceea ce părea ceva definitiv. Era îndrăgostit de cărți încă din adolescență – ”M-am îmbolnăvit de pasiunea pentru cărți. Și, 18 ore din 24, eram cu totul absorbit de ele” – și a schimbat pentru totdeauna fața jurnalismului, odată cu angajarea sa la New York Herald și articolele sale trimise din țări și locuri exotice.
În schimb, partea leului este luată, poate și normal, de Livingstone, care a rămas una dintre personalitățile marcante ale secolului. Dacă el era un om foarte religios și spera ca expedițiile sale să fie și o formă de misionarism, s-a schimbat într-un fel după ce soția sa a murit chiar în Africa și a putut, în câțiva ani, să devină tot mai apropiat de sexualitatea femeilor de culoare:
”Pentru Murchinson, Livingstone era amestecul perfect între explorator, misionar și om de știință. Concepția religioasă a lui Livingstone era agresivă, deoarece pleda pentru existența unui imperiu ce impunea credința ca religie oficială. Călătoriile sale, chiar dacă el era departe de a fi un individ perfect și, cu siguranță, nu era vreun sfânt, aveau un scop moralizator.” (pag. 136)
”Misionarului care venise pe meleagurile Africii ca un abstinent desăvârșit îi plăceau berea și șampania și adeseori în călătoriile sale avea o sticlă de coniac, ori de câte ori reușea să procure una. Era atras și de femei – și de sex. Era ceva firesc într-un loc unde, din cauza căldurii toride, era de preferat să fii dezbrăcat decât să fii complet îmbrăcat, unde oamenii consumau plăcerile carnale în afara casei, deoarece coliba familiei era prea mică pentru intimitate, unde sunetele înăbușite ale iubirii pe furiș se auzeau în liniștea nopții și unde Livingstone, din când în când, dădea peste africani în timpul actului sexual. Nu era surprinzător că un văduv care lipsise perioade îndelungate din Anglia dorea compania unei femei.” (pag. 200)
Chiar dacă cei doi erau foarte diferiți (să ne uităm, de exemplu, în privința concepțiilor privind sclavia – Livingstone era vehement împotriva sclaviei africane, în vreme ce Stanley o privea ca un lucru necesar), întâlnirea a fost providențială – Livingstone a fost salvat după cinci ani de boli, foamete, nereușite, în vreme ce Stanley a devenit celebru și a regăsit în celălalt tatăl pe care nu-l avusese niciodată.
Locurile prin care Livingstone și, pe urmele sale, Stanley au trecut prin Africa, descrise în volumul lui Martin Dugard, deschizând noi drumuri sau ajungând la noi comunități și făcând descoperiri, dar și însemnări importante pentru viitorul omenirii, sunt o sursă extraordinară de informații inedite, care ne pot abate gândurile zilele acestea spre arșita Africii, spre animalele și triburile sale. Și ne vor uimi, inclusiv pe noi, exploratorii din fotoliu.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: EdituraCorint.ro, Martindugard.com)
