„Și v-am spus povestea așa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși”, de Florin Bican
Editura Arthur, Bucureşti, 2014
După o idee de Dragan Ibrahimovici
Ilustrații de Mircea Pop
Florin Bican preia ideea lui Dragan Ibrahimovici (chiar, cine este acest ”personaj”?) și relansează într-o formă inedită câteva dintre cele mai cunoscute basme ale românilor, dar istorisite, de data aceasta, nu e un narator neutru, ci chiar de caii năzdrăvani de care sunt pline poveștile tradiționale românești. Așadar, dacă vreți să vă reîntoarceți în copilărie, să vă aduceți aminte de cele mai populare basme, dar să retrăiți magia prin intermediul unor personaje care, la prima vedere sau lectură, nu erau cele principale, ”Și v-am spus povestea așa” este cartea potrivită, dar nu pentru adulți, cu siguranță pentru copii.
Nu intrăm direct în subiect, ci suntem în fața unei alte metode inedite de a povesti: cartea începe cu capitolul -3 și continuă ascendent până la 0 și apoi în continuare, în ordinea firescă, capitolul 1 fiind de fapt cel în care povestea capătă aripi în lumea basmului. La început, Doru, un băiețel pasionat de povești și de cai (căluțul Ralf era singura jucărie pe care o lua cu el în călătorii), se plictisește de moarte pe drumul spre munte, acolo unde călătorește în mașina părinților. Aproape de Sinaia, la Posada, autocarul pe care îl urmăreau o cotește la dreapta pentru a intra într-o lume de basm, Fantascalia, unde aventura începe:
”Așa aflară ei de la veselii lor însoțitori, al căror număr sporea cu fiecare pas, că o dată (ca niciodată) pe an, eroii poveștilor se adună să asculte o poveste împletită din mai multe povești. Ascultând-o, își aduc mai bine aminte cine sunt și, renăscuți din cuvintele poveștii ascultate, pot da viață mai departe propriei lor povești. Altfel s-ar ofili, și odată cu ei s-ar ofili și povestea lor. În fiecare an se povestește alt mănunchi de povești, iar povestitorul este de fiecare dată altul. Anul acesta venise rândul poveștilor cu cai năzdrăvani – de aia se numea sărbătoarea ”Paștele Cailor”. Dar cine va spune povestea, nu vor ști până când nu dau semnalul câinii din Giurgiu.”
Și, de aici, o nouă inovație marca Florin Bican: caii năzdrăvani se întâlnesc pe tărâmurile lui Jumătate de Om pentru a-l salva de la pieire pe Jumătate de Iepure Șchiop (de fapt, și el era un cal ca toți caii). Caii, partenerii de nădejde a mai multor generații de Feți-Frumoși sau Împărați de basm, se ajută reciproc și sfătuiți de Sfânta Duminică trec prin aventuri uimitoare.
Repovestirea unor basme precum Aleodor împărat, Făt-Frumos cu părul de aur, Povestea lui Harap Alb sau Făt-Frumos din lacrimă curge excepțional și sunt sigur că cei mici vor fi încântați, odată ce știu aceste povești, să le audă și dintr-o altă perspectivă și amestecate într-unul singur. Pe lângă acestea, Florin Bican este un excelent ticluitor al unor fraze care atrag cititorul, pentru că, pe lângă preluarea unor pasaje din cărțile lui Petre Ispirescu, Eminescu sau Creangă (preluare semnalată prin litere italice), el dezvoltă tot meșteșugul și pe un făgaș modern, astfel încât ceea ce ne împiedică uneori să recomandăm basmele și copiilor de vârstă preșcolară, și anume regionalismele și arhaismele greu de explicat, aproape că nu există aici. Să vă dau un exemplu de frumusețe de frază, în confruntarea Scorpiei din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte cu Făt-Frumos:
”Scorpia, cu trei fălci în cer și cu trei în pământ, și vărsând flăcări dintre ele, se apropia ca vântul de iute. N-am mai stat să dăm nas în nas cu ea, ca să facă din noi chebap. M-am urcat repede ca săgeata până deasupra ei, și apoi am virat către ea dintr-o parte, cât să-i vină bine lui Făt-Frumos s-o săgeteze. Iar el, vâj!, i-a și zburat un cap cu săgeata și tocmai se pregătea să i-l zboare și pe-al doilea. Scorpia se ruga cu lacrimi să o ierte, că nu-i face nimic, să moară familia ei – avea și ea trei fete la care ținea ca la ochii din cap – și, ca să-l încredințeze, i-a dat un pact de neagresiune scris – și semnat – cu sângele ei.”
După atâtea laude, ar părea că am fost entuziasmat de această carte, dar să știți că toate cuvintele de mai sus au fost scrise de copilul din mine. Adultul a fost mai degrabă reținut și poate că de vină nu e neapărat cartea, ci perioada prin care am trecut atunci când am citit-o. Mi s-a părut, așadar, o carte care va plăcea foarte mult copiilor, dar care nu a adus aproape nimic surprinzător adultului, chiar dacă povestea imaginată de Florin Bican este cu siguranță inovativă. De aceea, sunt mai degrabă fanul celor care imaginează noi povești (mai ales sub forma utopică sau distopică) și nu a celor care le repovestesc pe cele vechi. ”Și v-am spus povestea așa” este, cu toate micile mele reflecții, o carte pe care o poți dărui oricărui copil cu imaginație și care, în mod sigur, îi va plăcea.
1 comment