”Sexus”, de Henry Miller
Editura Polirom, Iași, Colecția Biblioteca Polirom. Seria de autor Henry Miller, 2010
Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian
Guest post de Alexandra Stancu, 17 ani, Craiova
“Sexus” este primul volum al trilogiei “Răstignirea trandafirie“ a scriitorului american Henry Miller. Citindu-l, nu am rămas surprinsă când am aflat ulterior că publicarea sa în 1949 a provocat numeroase controverse, volumul fiind interzis, iar editorul amendat și trimis la închisoare. În anul 1965 întreaga trilogie a fost totuși publicată în SUA, în ciuda reținerilor pe care le-a avut însuși autorul ei, datorită pregnantului caracter autobiografic.
Analizând puțin titlul, nu este greu să-ți zboare gândul la ce ai putea să întâlnești pe parcursul desfășurării romanului. Dar dacă cititorul pornește cu intenția să se delecteze răsfoind câteva pagini de literatură erotică, va fi de la un punct dezamăgit, pentru că “Sexus” este mult mai mult de atât și, cu siguranță, nu este o lectură extrem de simplă. Sexul devine un pretext al cunoașterii de sine, al lungilor meditații filozofice, al creației artistice, fiind însă înfățișat fără perdea, fără încercări inutile de a-l transforma în ceva nefiresc, ci cu o profundă conștientizare a felului în care ne ghidează acțiunile și deciziile.
Firul narativ poartă cititorul pe pașii poveștii de iubire dintre Miller și cea de-a doua soție a acestuia, Mara (Mona). Încă din prima pagină a romanului aflăm că, pentru acesta, “-a capitula absolut, necondiționat în fața femeii pe care o iubești, înseamnă să te rupi de tot ceea ce te leagă de viață, cu excepția dorinței de a nu o mai avea pe ea“. Această iubire depășește granițele convenționalului, fiind “gradul superior al plăcerii“. Nu de puține ori adorația pentru această femeie este exprimată cu toată ființa, ca mai apoi comportamentul său să nege această formă de adorație. Monogamia iese evident din discuție, Miller neratând nicio ocazie de a exterioriza plăcerile pe care i le poate aduce sexul. În antiteză, acest stil de viață poate însemna:“Idealul meu-încerc un șoc când îl formulez-era o femeie care să aibă toată lumea la picioare. Dacă aș fi știut că există bărbați impermeabili la farmecele ei, aș fi ajutat-o deliberat să-i vrăjească“. Mona este însă excepția care întărește regula, atențiile altor bărbați, mai ales în cadrul salonului de dans în care ea lucra, provocându-i gelozia. Într-un final, Mona renunță la slujba aceasta, făcându-și intrarea în lumea teatrului, mult mai potrivită cu personalitatea sa versatilă.
O altă legătură, de această dată lipsită de orice fel de romantism, este cea dintre Henry și Maude. Aceștia trăiau un mariaj nefericit, însă odată ce o întâlnește pe Mona, lui Henry îi devine clar că trebuie să-i pună capăt, deși aveau împreună și un copil. La început străbătută de dispreț, treptat atmosfera dintre cei doi se destinde fiind subordonată plăcerii fizice, sexualității, pe care amândoi ajung să o exploateze.
Prieteniile pe care le dezvoltă autorul-personaj, precum cele cu pictorul Ulric, doctorul Kronski și pianistul Arthur Raymond, dau naștere unor dialoguri dinamice, frenetice, de multe ori conflictuale. Miller le cere adesea bani, subliniind faptul că “-un împrumutător destoinic își urmărește ținta cu înverșunarea unui animal destoinic“, iar “donatorul ideal este realistul care știe că mâine situația se poate răsturna“. Deși era angajatul unei firme de curierat pe care o detesta, iar aceasta îi aducea totuși un venit fix, banii erau mai mereu cheltuiți pe distracții de o noapte sau pentru plătirea vechilor datorii. Astfel, protagonistul trăiește de pe o zi pe alta, încercând să îi convingă pe ceilalți să îl împrumute, lucru care de cele mai multe ori se întâmpla în baza reputației acestuia de viitor scriitor.
O altă temă ce trebuie neapărat menționată este cea a creației, a perspectivei pe care Miller o are asupra condiției sale de artist-. “Artistul creator are ceva în comun cu eroul. Deși funcționează pe alt plan, își imaginează la rândul lui că are soluții de oferit“, iar Dumnezeu este Dumnezeu pentru ca “a reușit să-și imagineze totul“. El împărtășește momentul declanșării conștiinței sale artistice: “Am știut în spațiul celor câteva momente, că mi se întâmplă ceva ce pare să nu se mai întâmple oricui“, dar și multitudinea de senzații a inspirației “se producea subit, ca un asalt precipitat, venind din toate direcțiile, o veritabilă inundație, o avalanșă“, “la depărtare de mile de mașina de scris, fără măcar o bucată de hârtie în buzunar“.
Una dintre surprizele acestui roman este cu siguranță finalul, bulversant, grotesc, făcând un salt temporar pentru care cititorul nu era pregătit și incitându-l să continue trilogia, dacă nu fusese convins deja.
“Sexus“ aduce mai aproape de viața contemporană realitățile din secolul trecut, într-un oraș clocotitor ca New York-ul, realități dure pe care autorul le concretizează într-un limbaj colorat și lipsit de inhibiții. Miller își face loc în inima cititorilor așa cum își făcea și în paturile femeilor, printr-o sinceritate în fața căreia cei care caută adevărul nu pot rezista.
