”Codul Enigma. Alan Turing și înfrângerea Germaniei naziste”, de David Boyle
Editura Corint, București, 2019
Traducere: Alexandra Limoncu
David Boyle oferă publicului în volumul Codul Enigma, Alan Turing și înfrângerea Germaniei naziste o biografie a omului de știință cunoscut pentru ruperea codurilor de război de la Bletchley Park și pionieratului sau legat de zorii tehnologiei informației. Povestea vieții băiatului rezervat și retras, independent și obsedat de matematică, cu ascensiunea sa rapidă către o carieră academică combinată adesea cu dificultăți atât în lumea științifică, cât și viața lui emoțională, este impresionantă, însă lucrarea lui Boyle nu reușește să acopere decât parțial problemele majore. Poate fi considerată însă o bună introducere, conținând elemente cheie atât din punct de vedere biografic, cât și din punctul de vedere al evoluției ideilor lui Turing și al legăturilor cu alți gânditori notabili ai vremii. Contribuția sa la înfrângerea Germaniei naziste, victimizarea ulterioară pentru homosexualitate, dar mai ales șocul produs de Războiul Rece sunt alte câteva subiecte care prezintă un interes de necontestat.
”Din păcate, timpul nu mai avea răbdare cu oamenii și vremea speculațiilor teoretice se apropia de final. Ascensiunea nazismului și declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial l-au făcut pe Alan Turing, democrat pacifist, să facă pasul de la proiectele pur teoretice la activități practice secrete mai repede decât ar fi bănuit vreodată […]
În afară de Alan Turing, printre strălucitele talente atunci s-au numărat matematicianul Gordon Welchman și șahistul Sturat Milner Barry, de la Trinity College, urmați apoi de șahiștii Hugh Alexander și Harry Golombeck.” (pg. 22)
Respectat, dar și urât de colegi, Turing, devenit între timp un simbol pentru orientarea sa spre informatică, dar și pentru lipsa de prejudecăți, neconvenționalitate și capacitatea aproape mistică de a intui soluții; nu era preocupat de lucrurile externe, dar homosexualitatea sa, într-o perioadă în care era ilegală, a fost motivul majorității problemelor din viață. Unul dintre punctele forte ale cărții lui Boyle este acela că reușește să urmărească dezvoltarea ideilor lui Turing în tandem cu problemele din viața personală. Fiecare drum închis este prilej pentru a deschide altul, din acest punct de vedere poate fi trecută în topul cărților de nonficțiune legate de subiectul deblocării Enigmei.
[Arthur Scherbius este inventatorul german al mașinii electrice pe rotor Enigma pentru companiile comerciale care doreau să-şi stabilească un sistem codat de comunicație, însă deși credeau ca mesajele codate nu vor putea fi descifrat de inamici, maşina a fost reconstruită întâi de polonezi, care apoi au oferit-o spărgătorilor de coduri britanici.]
[Primul mesaj Enigma a fost descifrat la Bletchley Park în data de 20 ianuarie 1940, după numai patru luni de la declanșarea războiului, iar până la finalul conflagrației mondiale spărgătorii britanici de coduri au reușit să descifreze peste două milioane și jumătate de mesaje.]
Alan Turing a devenit membru la Colegiul King’s la vârsta de 22 de ani și împreună cu echipa sa a spart codul și a creat o mașină ale cărei principii și funcționalități au dat de gândit mult după crearea sa. Singura femeie care a reușit să se apropie de el a fost Joan Clarke, cu care a și fost logodit o perioadă și care lucra de asemenea la codul Enigma. Una dintre cele mai importante teorii ale lui este legată de propriul cod pentru de AI (viața artificială), încercând să demonstreze că este realmente o mașină de gândire.
Dintre relațiile sale cu partenerii de viață, una dintre cele mai profunde a fost cea cu Christopher Morcom, care a avut o influență formativă asupra sa. Fiind ambii cercetători, oameni de știință, considerați deschizători de drumuri pe anumite domenii, au avut o relație care depășea cu mult limitele impuse de cutumele britanice de atunci. Plecarea celui din urma la Trinity College l-a demoralizat pe Turing, care menționa într-una dintre scrisorile sale că nimic nu îl va putea înlocui. În 1931 el pleacă la King’s College, decis să se axeze pe carieră pentru o bună bucată de timp. Începe să călătorească și să își lărgească perspectivele, iar America este într-adevăr un tărâm al făgăduinței în acest sens.
În primele săptămâni ale războiului Turing a petrecut foarte mult timp scriind un plan de spargere a codurilor, sesizând că avea nevoie de două lucruri esențiale: criburile (porțiuni de text cunoscute ale mesajelor) și o versiune îmbunătățită a Bombei poloneze (mașinăria care urma să testeze criburile). Dintre mașinile funcționale create se pare că nu a fost păstrată niciuna, însă până în aprilie 1940, spărgătorii de coduri reușiseră să citească transmisiile din Campania Norvegiană, iar mesajele Luftwaffe în timpul Bătăliei Angliei. Relația cu Winston Chruchill, Ludwing Wittgenstein,John Searle sau Francis Darwin, dar și cea mai importantă și fascinantă din întreaga sa carieră, cea cu mașinile, constituie un magnet pentru cei pasionați de relația dintre marea istorie și actorii principali implicați de-a lungul timpului în crearea unor contexte și mașini care au schimbat fața lumii multă vreme după ce au fost produse.
”În 1947 a abandonat munca de la Laborator, cu jumătate de soldă, reluându-și funcția de fellow la King’s, pe care o lăsase deoparte cu opt ani în urmă pentru a ajuta la spargerea codurilor din vremea războiului.
Atmosfera antebelică de entuziasm stângist fusese înlocuită de spaima severă față de austeritatea comunismului. Războiul Rece era în toi și un nou val de intoleranță se revărsare pretutindeni, o teamă de trădare împletită cu groaza iscată de ceea ce societatea considera perversiune. Turing fusese mereu imun la acest tip de control social.” (pg. 98)
Alan Turing alege în cele din urmă să renunțe la lupta cu propria natură, dar și cu ceilalți, iar războiul său ia sfârșit, metaforizat după una dintre cele mai citite povești din lumea Disney, pe care el însuși o venera. O istorie dulce-amăruie despre unul dintre pionierii inteligenței artificiale, care m-a impresionat prin tonul detașat și prin analiza unor aspecte mai puțin mediatizate. Despre ce ”Enigmă” este însă vorba, dar și cum s-a produs spargerea codurilor, vă las să descoperiți citind volumul jurnalistului britanic David Boyle.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint.
(Sursă fotografii: nsa.gov, edituracorint.ro, alamy.com)
