Ecourile bilanturilor lui 2019 nu s-au stins inca. Liternet.ro solicita inca, pana la 20 ianuarie, topuri. Iata de exemplu un extras din bilantul Mihaelei Scanteie: ‘În 2019 am văzut nişte spectacole magice; Despre oameni şi cartofi sau Pădurea spânzuraţilor de Afrim şi nişte filme sensibile tare: Joker, Once Upon a Time in… Hollywood sau The Two Popes. Cea mai mişto carte pe care mi-am plimbat gândurile şi ochii a fost Laur de Evgheni Vodolazkin iar una dintre piesele mele favorite din 2019 se numeşte Fiere se regăseşte pe albumul Pământ al unei trupe unde soţul sfârlezei din paragraful despre politică este vocalist, Flesh Rodeo. De asemenea a fost anul în care texte ale mele au fost publicate şi în alte locuri în afara blogului, ceea ce nici nu ştiu ce a însemnat de fapt. Un vânt din pupă, cred.’
Lista de recomandari de lectura ale Adrianei Gionea de la ‘PostModern’ este in luna ianuarie mai scurta decat de obicei, incluzand ‘doar’ 10 carti. Intre ele mi-a atras atentia un nou roman al Zaruyei Shalev aparut in traducere la editura ‘Humanitas fiction’: ‘Zeruya Shalev este una dintre scriitoarele preferate ale cititorilor din România. Aceștia vor putea citi romanul Viaţa amoroasă. Scriitoarea prezintă legătura extraconjugală a unei femei seduse de cel mai bun prieten al tatălui ei. Relaţia devine riscantă după ce protagonista descoperă niște fotografii erotice. Ea își dă seama că poate deveni un simplu pion pe tabla de șah al unui vechi plan de răzbunare.’
Melania Cincea ii ia un interviu lui Mircea Mihaies pentru ‘Puterea a 5-a’ cu ocazia aparitiei la editura Polirom a romanului sau ‘O noapte cu Molly Bloom: ‘MC: Înainte de a începe lucrul la acest roman, aţi plănuit o carte despre câteva personaje feminine care vă plac foarte mult: Anna Karenina, Emma Bovary, Eula Varner şi Molly Bloom. Molly s-a detaşat din acest grup şi iat-o eroina unui volum de exegeză pe care i l-aţi dedicat. De ce Molly? Ce a făcut-o irezistibilă pe această Penelopă care nu are nimic în comun cu Penelopa lui Homer? MM: După încheierea interpretării pe care am propus-o romanului Ulysses, mi s-a părut că au rămas nespuse unele lucruri despre personajul feminin al cărții. Ea figurase și în proiectatul meu volum în care intenționam să studiez câteva întrupări ale feminității în literatura europeană. Pe lângă faptul că m-au impresionat ca personaje, eroinele citate au în comun două lucruri definitorii: toate își înșeală bărbații și, cu excepția lui Molly, toate se sinucid. A mai contat, desigur, și faptul, că Ulysses e, pentru mine, și un obiect de preocupare academică și că activitatea de profesor mă îndrepta spre cercetări în zona anglisticii. Dar dincolo de asta, Molly Bloom e, pur și simplu, un personaj care ți se impune aproape cu forța, prin felul în care James Joyce a știut s-o introducă în scenă și s-o doteze cu o combustie existențială explozivă. Monologul ei neîntrerupt, absența semnelor de punctuație, sfidarea regulilor gramaticale și îndrăzneala de a rosti lucruri pe care nicio femeie din literatura occidentală nu le-a rostit pe șleau o proiecteză, dintr-o dată, în categoria personajelor memorabile. Cartea a fost, pe tot parcursul scrierii ei, și un Anti–Ulise, o abordare a eternelor conflicte dintre bărbat și femeie, văzute de pe celălalt versant, rămas în penumbră, al unei Penelope mai puțin sentimentale decât aceea a lui Homer, dar mai lucidă și, atunci când era nevoie, mai cinică, mai îndrăzneață. Mi s-a părut că Molly e dispusă să riște pentru a-și sprijini ideile nu înfruntând doar oprobriul public, ci și poziția în cadrul familiei.’
Adelina Sorescu scrie la ‘SemneBune’ despre ‘Mila 23’, cartea lui Dan Ivan aparuta la editura Nemira: ‘Farmecul experienţei din Deltă constă în provocarea limitelor, atât fizice, cât şi psihice, ale medicului. Acesta trebuie să se descurce în multe situaţii, să găsească soluţii, să fie mereu pregătit pentru că, în Deltă, neprevăzutul este parte din peisaj. O plimbare pe Dunăre sau prin pădure, o deplasare de urgenţă sau o ieşire la pescuit se pot transforma în adevărate peripeţii. Tentat de aventură, omul cade în plasa sorţii şi se avântă în necunoscut. Riscul este mobilul acestui joc, în care jucătorul poate fi câştigător sau victimă a sorţii. În ce categorie se regăseşte, oare, medicul nostru? Vă provoc să citiţi romanul. Doar acolo veţi găsi răspunsul la întrebare.’
Sever Gulea de la blogul ‘Libris’ a citit ‘O viata fara sfarsit’ de Frederic Beigbeder, aparuta in traducere in colectia ‘Fiction connection’ a editurii TREI: ‘Nemurirea rămâne una dintre marile teme ale imaginarului colectiv, din cele mai vechi timpuri și totuși, mai degrabă un subiect de explorat în forme utopice sau distopice, cel puțin până în secolul al XXI-lea. Cât de aproape sau de departe suntem de acest ideal (sau coșmar, depinzând din ce perspectivă l-am privi)? Răspunsuri posibile la această întrebare ne adresează Frederic Beigbeder, în cea mai recentă carte tradusă și publicată de Editura Trei, O viață fără de sfârșit, o combinație originală de literatură și popularizare științifică.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Caragiale e de vină. Despre tandrețe. Teatru vag”, de Matei Vișniec
-”Hype”, de Hose Pablo
-”Trei femei”, de Lisa Taddeo
-”Moartea lui Hitler”, de Jean-Christophe Brisard și Lana Parshina
–”Meditații subiective”, de Sofia Gelman Kiss
(Sursă fotografii: PostModern.ro, SemneBune.ro, Blog.libris.ro)
