Perioada in care Madeea Axiniciuc a condus filiala din Tel Aviv a Institutului Cultural Roman a ramas in amintirea mea ca cea mai fertila si mai interesanta perioada a acestei institutii, punte intre cultura romana si iubitorii ei stabiliti in Israel. LaPunkt semnaleaza aparitia cartii ei ‘Profetul si oglinda fermecata’: ‘Prin Calauza ratacitilor, Maimonide se afla la cumpana a trei culturi: iudaica, araba si greaca/europeana. De aceea, „specialistii in Maimonide” sint rari si reprezentati de cei ce, in moduri diferite, abordeaza (si) opera acestui autor, fara a putea sa cuprinda si sa stapineasca toate sursele si instrumentele la care face referire textul sau din care acesta isi trage seva. Putine sint lucrarile care, precum cea de fata, incearca sa intre in „carnea” tratatului fara a alege o tema singulara, relevanta strict pentru semnificatia ei, sau anumite fragmente pentru a lumina o anumita nuanta a textului. Madeea Axinciuc a gasit insa poarta prin care se paseste in interiorul tratatului: imaginatia si profetia. (Moshe Idel)’
‘Epoca de fier’ a lui J.M.Coetzee este recenzata de Ion-Valentin Ceausescu de la ‘SemneBune’: ‘Epoca de fier este un roman al stărilor-limită, al bolii transformatoare, al micilor revelații și al căutării unui strop de echilibru și de afecțiune într-o lume care și-a pierdut sensul. Cu toate acestea, cartea nu este pe deplin tristă sau violentă, există și multe pasaje în care se discută despre literatură, despre dragoste, despre fericire, sunt și episoade luminoase sau amuzante. J.M. Coetezee a știut să îmbine tragismul unei lumi decăzute cu micile bucurii trecătoare într-o narațiune care își extrage forța din realitatea dezgolită, dar și din visele unei ființe muribunde, care învață să nu mai aștepte nimic și devine astfel liberă.’
Sever Gulea scrie la Libris Blog despre ‘Coaja de nuca’ a lui Ian McEwan: ‘Parțial poveste polițistă, parțial roman psihologic și dramă de familie, Coajă de nucă impresionează de departe prin originialitatea punctului de vedere narativ: este o poveste relatată din perspectiva unui făt în uterul mamei. De acolo, din învelișul protector, odată cu finalizarea închiderii tubului neural și apariția premiselor vieții conștiente, nenăscutul a cărui singură agendă viiitoare e reprezentată de naștere, de venirea în existență, acumulează primele experiențe senzoriale, împrumutate de la mama sa. Ascultând radioul, de acolo din castelul său elastic și anticipând lumea fascinantă dar și monstruoasă în care urmează să ajungă, savurând cam multe pahare de vin înghițite de mamă și decantate prin placentă care îl predispun la reflecții mai sumbre sau mai optimiste, fătul recompune, ca un observator inocent istoria înșelătoare a familiei sale.’
Cristian Carpenaru scrie la Goodread.ro despre romanul lui Oliver Sacks „Un picior de sprijin”: ‘O nouă perspectivă asupra lumii interioare, cea a simțurilor, necuvintelor și a unghiurilor ascunse ale existențialismului, este abordată în romanul ”Un picior de sprijin” scris de doctorul Oliver Sacks, publicat în anul 2016 de catre Editura Humanitas. În urma unui accident petrecut în munte Olivers Sacks se transformă din doctor în pacient. Trecerea de cealaltă parte a ”baricadei” este însoțită de un amplu descriptivism, scriitorul-doctor dovedind, pe lângă faptul că a fost un erudit care veșnic s-a îngrijit de cultivarea sufletului și cugetului, și faptul că deține măiestria detaliilor corelate cu inelele realității, atât cognitive, cât și senzoriale.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Krabat”, de Otfried Preussler
-”Mistica rugăciunii și a revolverului. Viața lui Corneliu Zelea Codreanu”, de Tatiana Niculescu
-”Cu mintea mea de femeie”, de Mihaela Miroiu
-”Sâmbăta când vine Sambo”, de Paul Maar
